Capitolul II

32 0 0
                                    

 Capitolul II

24.06.2013

  

      Ploua.

         Usa taxiului se deschide.Am coborat.

     Cautam un loc sub care sa stau si sa-i astept , dar uitandu-ma in jur am ramas cu impresia ca fiecare  centimetru patrat pe care-l pot vede este imbibat in apa.

     M-am adapostit intr-o scara de torentii de apa care, in drumul lor spre pamant , au reusit sa-mi strapunga geaca in doar cateva zeci de secunde.

      Am inceput sa privesc  peretii scorojiti , galbui , plini de desene cine stie de cand facute.

     Scot o tigare.O apind si ma asez pe trepte.

     Astept.

     Linistea era tulburata doar de zgomotul ploii.Daca nu as fi dormit doar 2 ore cu o noapte in urma probabil ca as fi admirat-o.

      NU...

      Probabil ca nu…Atunci nu eram asa….Atunci nu o cunosteam pe EA.

      Pe atunci eram altfel…Eram orb…Vedeam doar bani si distractie.

       Totul a inceput cand am vandut masina.

       -8000 euro-

      Pariuri , ponturi, meciuri aranjate , vandut cate ceva “verde” pe ici pe colo si treaba a mers bine. Mi-am facut relatii si  din cel care cauta  sa vanda am ajuns sa fiu cel cautat pentru a cumpara.

      Dar ceva nu era bine..

       Intreaga mea viata era o rutina…

      Cumparam cu bani putini , vindeam pe bani multi , ieseam in club ,  reuseam sa vand si acolo ceva.,ma intorceam acasa faceam un dus iar apoi telefonul suna din nou. O noua comanda.

       Eram la a 2-a tigara  si deja , privit din exterior , aratam ca un om de stiinta care contempla la radacinile nasterii Caii Lactee , cand , de nicaieri o umbrela bine plasata pe mijlocul capului reusi sa-mi  distruga linistea interioara.

       -Fira-ti ai dracu’ de huligani! Veniti si faceti fum si mizerie in scarile de bloc si noi platim ca prostii bani la curatenie sa stanga dupa voi!Mama ta de golan…

      O a 2-a lovitura de umbrela si-a ratat tinta  ricosand in perete.

         Acum intelegeam de ce era asa crapat.

      Ma ridic si dau sa fug dar mosul nu se lasa asa de usor si ma trage de gulerul camasii.

      Alunec pe spate.

    Din fericire , sau din pacate, depinde pe cine intrebi , mosul imi atenueaza caderea.

    Atat mi-a trebuit ..

    Se pune mosu’ pe un urlat de zici ca ii marise Ponta pensia .

    Observam cum linistea de acum 2 minute luase forma  haosului.

     Nu a durat mult si am fost ridicat de pe trupul batranului cu o forta de macara.

  Ultimul lucru pe care mi-l mai amintesc este antebratul tatuat in chineza si apoi intuneric.

Gentleman ModernUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum