Trecusera trei ani de cand plecasem din Imperiu spre o destinatie necunoscuta mie atunci.
Acum Alexandria este ceea ce numesc casa. Intre timp mi-am facut prieteni. Am un loc de munca la biblioteca. Orasul este minunat, cu iesire la mare. Portul este imens. Un loc unde ma pierd. Pe colina unde sunt acum am priveliste deschisa asupra orasului si marii. Dar in fata mea cel mai minunat se inalta maiestuosul far. Cat de mult s-a schimbat viata mea in ultimii trei ani. Sunt mult mai rationala. Nu mi-am pierdut indemanarea sabiei, dimpotriva am invatat tehnici noi de manuire a acesteia. Fac antrenament cu un maestru japonez. Maestrul Sun Tzi este ca al doilea tata pentru mine. Ne-am intalnit pe strazile orasului in prima mea saptamana in Alexandria. Eram furioasa si derutata. As fi vrut sa imi descarc nervii pe primul om care imi iesea in cale! El a simtit nelinistea mea si mi-a propus sa fac cu el o initiere in meditatie si in acelasi timp un exercitiu pentru corp. Nu mai sunt atat de impulsiva, dupa cum imi spune el, am o postura frumoasa.
Munca de la biblioteca imi ocupa zilele care uneori par prea goale. Am trimis doua scrisori unchiului tatei, dar fara raspuns mereu. Sper ca Aliona este bine si ca nu m-am sacrificat in zadar. Imi dau parul dupa ureche si imi indrept privirea spre casa din spatele meu. Pe terasa se afla Irisa. Ne-am intalnit la biblioteca acum doi ani. Este o femeie educata, dar care are o slabiciune: barbatii. Dupa ce a ramas vaduva, la doar 27 de ani a decis ca nu se va mai marita niciodata, ci isi va trai viata ca o femeie libera. Unii o arata cu degetul, dar pe ea nu o intereseaza. Teoria ei de viata este: sa traiesti cum vrei. Viata e prea scurta!
Ii fac cu mana si ma indrept spre ea. Cerul era fara pata de nor. Aerul era umed. Se anunta o noua zi de foc.
- Draga mea Leonora bine ai venit! ma intampina toata un zambet.
Era imbracata cu o rochie vaporoasa si colorata. Moda de la Roma imbinata cu matasurile aduse din India.
- Irisa...esti la fel de draguta ca intotdeauna zic in timp ce ne imbratisam.
Ne indreptam spre masuta de sub copaci, la umbra. Ii zic ca vreau doar apa cu lamaie. In timp ce imi toarna o cupa imi zice:
- Este ceva ce vreau sa-ti spun inainte sa aflii din alte parti!
Ma incrunt si o privesc intrebator.
- Adnan, amantul meu, -si chicoteste cand ma vede ca imi dau ochii peste cap- tocmai s-a intors din Imperiu. Ultimile legiuni au cedat. Hunii sunt la poarta Romei.
Strang din dinti. Ma gandesc ce sa spun. Dar nu-mi vine nimic.
- Diseara suntem in piata. Ne poti gasi acolo daca vrei sa vorbesti cu Adnan.
Incuviintez din cap. Adnan era guvernatorul Alexandriei stia exact ce se intampla la Roma. Dupa ce mai vorbim cate ceva imi iau la revedere cu promisiunea ca ne vedem diseara.
Tot drumul pana in oras m-am gandit doar la ceea ce imi spusese Irisa. Trebuie sa merg sa vorbesc cu maestrul Sun.
Dupa-amiaza dupa ce mi-am terminat treaba la biblioteca imi iau la revedere de la colegii mei si cu pas hotarat ma indrept spre magazinul maestrului.
Ajung in fata magazinului si trag aer in piept. Imi calmez respiratia agitata...si intru inauntru.
- Maestre Sun buna ziua! zic si imi aplec capul.
- Buna ziua si tie Leonora din Hispania.
Ii zambesc. Inca imi spune numele si regiunea de unde provin. Ca sa nu uit...mi-a zis odata!
- Ce vant te aduce la mine azi?
- Eu am aflat ceva mai devreme. Roma aproape a cazut in mana inamicilor. Hunii se afla la portile ei.
Il vad cum ridica ochii, dupa care ii micsoreaza si ma intreaba:
- Si cum vezi aceasta problema?
Trag aer in piept dupa care expir si spun mai calma ca niciodata:
- Sper ca prietena mea, Aliona e si va fi bine. Si apoi fiecare cu destinul lui. Al meu inca il astept.
Il observ cum da din cap ganditor.
- Da. Lasa destinul sa te caute. Si cel mai important nu incerca sa schimbi lucruri care deja sunt schimbate!
Dau din cap dupa care ma duc sa-l imbratisez:
- Multumesc pentru tot ce ai facut pentru mine, maestre! Fara tine nu stiu ce m-as fi facut!
- Esti un copil bun, Leonora. Aveai nevoie doar de indrumare. Sper ca ai gasit ceea ce cautai!
- Da! Sunt impacata cu mine si asta e cel mai important. Ce am facut in trecut ramane acolo. Acum trebuie sa plec. Ma intalnesc cu Irisa si cu guvernatorul in piata centrala. Pe curand.
Si cu asta ies din magazin si ma indrept spre casa. Cand am venit in Alexandria unchiul imi cumparase o casa. Era simpla, dar perfecta pentru mine! Cu o mica gradina. Aveam o familie care imi facea treburile in casa: Eva si sotul ei Ahile. Ii adaposteam si le dadeam mancare, dar si un salariu acceptabil.
Ajung acasa...ii spun Evei sa imi pregateasca baia. Dupa ce ma imbaiez, ma indrept spre oglinda si ma asez pe scaun. Imi privesc reflexia in oglinda. Pielea mi se inchisese la culoare. Parul imi cadea in cascade pe spate si pe umeri mult mai stralucitor ca pe vremea cand eram in Hispania. Irisa a insistat ca in fiecare saptamana sa merg la cosmeticiana ei. Tot ce imi facea era un pic cam extravagant pentru gustul meu, dar daca ii promisesem prietenei mele. In fiecare saptamana eram imbalsamata si masata cu fel si fel de uleiuri. Parul imi era lasat jumatate de zi intr-o masca speciala...Acum ma priveam in oglinda si realizez ca au functionat toate aceste sedinte de frumusete. Ma ridic si ma indrept spre pat sa-mi iau rochia pe care Eva mi-o pregatise. Era culoarea smaraldului. Iar cingatoarea era de culoarea aurului. La mana mi-am pus bratara primita de la mama mea la aniversarea celor 18 ani. Mama.....
Termin sa ma aranjez si ma indrept spre curte unde Ahile ma astepta cu trasura sa ma duca in piata.
Cand m-am dat jos in piata centrala...am vazut cum toate capetele s-au intors in directia mea. Nu-mi place sa fiu fixata asa de multime.
In intampinarea mea vine Irisa.
- Esti foarte frumoasa, Leonora. Ar trebui sa te mariti. Ai face o partida reusita cu un om instarit. Esti invatata, dar pe deasupra foarte frumoasa.
Ma incrunt..
- Stiu...nu ai in gand maritisul. Dar mai stiu si ca cineva la Roma ti-a furat inima.
Din spatele nostru vocea guvernatorului se aude. Sunt recunoscatoare ca ne-a intrerupt discutia, pentru ca urma sa ii raspund si stiu ca m-as fi dat de gol.
- Irisa si Leonora din Roma.
Ne intoarcem si ne plecam capetele in fata guvernatorului.
- Adnan...o aud pe Irisa cum sopteste. I-a pronuntat numele cu o promisiune si pasiune ascunsa. Complicitatea dintre iubiti...era scris in ultima carte pe care am citit-o. O cugetare asupra vietii amoroase.
Zambesc spre el.
- Guvernatorule...am auzit ca aveti vesti de la Roma!!!
- Da, zice ganditor. Tocmai ce capitala Imperiului a intrat pe mana hunilor. Am primit un mesaj chiar in timp ce intram in piata.
- Si Aurelius?! intreb fara sa respir.
