Dedicat(a): @nicoletatorok
Fulgere si tunete se vedeau si auzeau in departare. Imi ridic capul spre adversarul meu. Nu reusesc sa-i vad fata. Poarta masca. Sabia lui loveste cu putere. Ii barez lovitura. Il imping cu toata forta, dar nu reusesc sa-l urnez nici macar un cm. Furtuna din departare se vedea din ce in ce mai aproape. Pentru o fractiune de secunda imi ridic privirea spre muntele din fata mea. Ciudat...imi zic, nu l-am mai vazut in apropiere de castel. Acum fulgerele il brazdau. Mingii de foc erupeau si erau aruncate la distanta in aer. Sabia adversarului meu trece pe langa capul meu si imi taie o suvita de par. Ma uit neincrezatoare la el.
Auzeam sunet de trambite, dar nu reusesc sa disting de unde provine sunetul. Clipa de neatentie mi-a fost fatala. Simt taisul sabiei cum imi strapunge armura si apoi pielea. Cad in genunchi, imi duc mainile la rana. Le ridic spre ochi si vad sangele...e al meu!
- Cine esti?! il intreb pe cel care mi-a sfarsit viata.
Isi scoate masca.
- Tu, dar...
- Zeilor nu le place trufia, iar tu, Leonora din neamul Ulipi esti trufasa. Inca nu ti-au scris destinul. Zilele care urmeaza destinul tau va lua calea pe care o vei urma...
Ma uitam neincrezatoare la persoana din fata mea, la pisaj, aerul era incarcat, tensiunea se simtea in aer....miros de sange. Totul devine negru si cad in uitare.
Deschid ochii si ma ridic. Respir cu dificultate. Inima imi batea cu putere. Ce vis real am avut! Cel cu care m-am luptat era o ea. Regina...Inca era noapte...
Nu reusesc sa mai adorm. Ma gandesc la cuvintele ei. Ma infurii. Nu eu am cerut sa vin aici, sa fiu captiva, sa particip la un joc stupid.
Orele diminetii au venit repede. Am fost anuntate de un viking. Toate aveam costume de lupta. O fusta scurta de piele cu un corset. Al meu era altfel. Parea de calitate, pielea era fina, iar cusaturile erau excelent realizate. Irisa si Aliona ma privesc intrebator.
- Asa l-am primit aseara, spun in timp ce il imbrac.
Aliona vine spre mine si isi pune mainile in parul meu. Imi face una din impletiturile ei minunate.
- Deci ai un admirator secret?! Imi spune Irisa.
Ma stramb la cuvintele ei.
- Nu.
- Si eu care credeam ca vikingul simte ceva mai mult pentru tine.
Imi micsorez ochii..
- Nu! Niciodata. Intre noi e o diferenta de la cer la pamant.
- Eu vroiam sa-ti spun multumesc pentru tot, imi spune Aliona in timp ce mainile ei lucrau minunat in parul meu. Pentru faptul ca mi-ai fost prietena si ca te-ai sacrificat pentru mine. Nu stiu ce se va intampla azi...
Ma intorc cu fata spre ea. Si Irisa avea aceeasi privire pierduta.
- Nu voi lasa sa vi se intample nimic. Ati inteles?! Nimic.
Ne imbratisam si stam asa cateva momente pana ce vikingul de mai devreme vine si ne conduce afara.
La iesirea in curte suntem anuntate ca vom avea de mers mai putin de un ceas pana la arena. Mainile ne sunt legate si mergem in sir indian spre locul cu pricina. Trecem pe langa luptatoarele vikingilor. Le privesc pentru un moment. Aveau fetele pictate. La fel si mainile. Putin mai in fata statea alaiul regal. Regina cu fii ei si cativa barbati mai de seama. Imi indrept ochii spre ai ei si ii sustin privirea. Imi face un mic semn cu capul, dar eu nu-i raspund si imi intorc fata spre el, vikingul care ma face sa simt si furie si dorinta in acelasi timp. Un curent electric imi traverseaza corpul. Tresar. La naiba. Nu am nevoie de asa ceva acum! Mai bine sa fiu furioasa...
Imi iau privirea si de la el si ma concentrez pe ceea ce va urma. Le soptesc fetelor:
- In momentul cand nu veti mai tine fata atacului adversarului atingeti pamantul si luati cat puteti in maini nisip sau ce se afla in locul acela si aruncati in fata inamicului. Asa il incetiniti si poate chiar reusiti sa-l doborati.
Vedeam capetele lor cum se miscau aprobator.
Dupa vreo jumatate de ceas am ajuns undeva pe un deal mai inalt decat cel pe care era castelul. Aici era o arena in stilul uneia romane. Doar ca nu avea nimic sculptat, totul era plat. Erau cateva sute de spectatori. Dupa ce si-au luat locurile si familia regala s-a asezat, un viking intre doua varste a inceput sa strige regulamentul si durata jocului. Dar si ceea ce stiam deja, faptul ca invingatoarea va deveni sotia lui Thord.
Lumea fremata la auzul celor spuse. Eu mi-am tinut respiratia. Ma sinteam privita. Imi intorc fata in directia luptatoarelor. Era ea, femeia care era cu Thord cand am amenintat-o. Imi face semn cu mana pe gatul ei; esti ca si moarta imi sopteste. Pai as prefera-gandesc si ii arunc un zambet. Pentru ca nu vreau sa ajung sotia nimanui, mai ales a diavolului. Eram 40 de femei in grupul meu si inca 40 in grupul lor. Banuiesc ca unele dintre ele au fost obligate de circumstante, pentru ca le vad nemultumite.
Am tras cate un numar, corespondentul era una dintre luptatoarele din tabara adversa. Aveam numarul 40. Eu voi lupta maine, dar Laura avea numarul 13. Intra dupa amiaza si eu o data cu ea. Fetele luptau tot azi. Imi ridic ochii spre cer. Nu se vad nori. Vreau ca totul sa fie bine. Din primele 10 luptatoare din tabara mea cinci au supravietuit. Si urmatoarele doua la fel. Urmam noi. Ii spun Laurei sa stea in spatele meu. Adversara noastra era puternica. Avea miscarile sabiei fluide. Se repede spre noi. Ii barez atacul. Si o imping cat pot de departe. Dar ea insista. O barez inca o data, dar simt un genunchi in burta. Ahhh...nu e corect, dar la ce ma astept?! Ma concentrez si ma arunc asupra ei la propriu. Cu sabia ii tin sabia si imi duc unul dintre picioare intre picioarele ei. Si ii pun piedica. Se dezechilibreaza si cade! Cu piciorul ii tin mana cu sabia la pamant. Ma uit in ochii ei, dar nu reusesc sa o ucid! O eliberez si ma intorc spre Thord si familia lui. Ma uit la el. Ma privea cu dezaprobare. Avea buzele stranse. Imi mut ochii spre Laura, ceva se schimbase in privirea ei. Hmmm....femeia chiar nu accepta infrangerea. Ma las in genunchi si sabia o intorc cu varful in spatele meu in acelasi moment cand adversara se napustea asupra mea. Imi imping mana mai cu forta. Si raman cu capul in pamant!!! Nu eu am decis asta, nu eu!!!
Simt greutatea din spatele meu. Merg in genunchi sa ma eliberez de locul ala. Sunt furioasa. Nu vreau sa fac lucruri de astea. Imi ridic capul. Abia acum auzeam sunetele de nemultumire din public. Imi rotesc ochii spre marginea arenei. Luptatoarea care m-a amenintat avea lacrimi in ochi??!! Laura vine spre mine si ma ia de umeri. Imi sopteste ceva, dar nu inteleg ce spune. Urechile imi vajaiau.
Urmatoarea era Irisa cu....ea, femeia aceea. Nu avea nici o sansa. Ne intersectam, mainile noastre se ating pentru o secunda. Un fior imi trece prin corp, urmat de un vuiet. Nuuu....tipa o voce in mintea mea. Ajung pe margine si imediat aud sunetul sabiilor. Imi intorc fata spre teren. Irisa nu avea nici o sansa! Nu e corect; dar oare ce e corect ma intreb?! Cade....inima imi bate cu putere, trebuie sa fac ceva! Era un viking care avea o sulita. Cu un avant supraomenesc ma reped spre el si il imping in timp ce ii iau sulita din mana. Pana s-a elucidat ce s-a intamplat; arunc cu precizie arma din mana mea spre sabia blondei care statea aplecata asupra prietenei mele. Reusesc sa o surprind. Isi intoarce privirea plina de neincredere spre mine. Arma ii cade din mana imediat ce sulita face contact cu ea. Ma reped spre centrul arenei. Strig in timp ce merg cu pasi saltati:
- Ati vrut spectacol, vikingilor?! Il veti avea, dar nimeni nu se atinge de prietenele mele! Blonda isi revine din uimire si vrea sa ma impinga, dar sunt mai rapida ca ea. Cade. Iau sulita si o indrept spre cei trei indivizi regali din fata mea. O lansez cu forta si din nou precizie, chiar daca distanta e destul de mare!!! Ochii mi se maresc, pulsul o ia la galop...sabia vikingului bareaza sulita mea. Era la o sabie distanta de capul lui...oohh....de ce inima mea a tresaltat cand el a respins atacul meu?! De ce m-am bucurat ca nu am reusit sa-l dobor?!
Enjoy&LIKE!!! :)
