Capitolul I : Apartamentul 24

433 4 0
                                    

Emma povesteşte :

             Am alergat şi ultimele trepte ale scării şi mi-am împins corpul în uşa de la apartamentul 24. Este trecut deja de ora 22:30 , dar probabil băieţii încă nu dorm. Mi-am grăbit paşii spre sufargerie unde l-am găsit pe Kevin întins pe canapea, cu ambele mâini sub cap, Purta o pereche de pantaloni negri şi-un tricou şifonat alb, probabil se pregătea să meargă la somn. M-am apropiat uşor de canapeaua pe care stătea el şi mi-a spus :

   - Hei Em !

  Se apropiase uşor de mine pentru a-mi da un sărut scurt pe buze ..

    - Cum de eşti la ora asta pe aici ? mă întrebă şi-l forţez să se deplaseze puţin pentru a mă aşeza lângă el .

    - Îl căutam pe ...

    - John !  Nu e . Este în club cu prietenii săi . Nu-l aştepta , va veni târziu.

   Nespunândi-i pe cine caut el deja ştia şi mi-a dat şi explicaţia pentru care nu era . Foarte ciudat că deşi nu-i povestisem nimic de el , ştia. "Să ştie de la colegul său ? Nu , nu cred." Cine ştie , un mister.  

        Se aud nişte paşi venind din dormitorul lui Alex. "Cred că e John."

       - Joohn ... Joooohn .... John !

             Nici un răspuns .. Am început să mă sperii , paşii deveneau din ce în ce mai zgomotoşi , mai greoi .. Am apucat ceva tare în mână şi m-am ascuns după uşă. A intrat în camera mea , a închis uşa , dar nu m-a zărit. S-a îndreptat spre bec, atunci am devenit foarte agitată. L-a aprins! Era cu spatele , nu l-am recunoscut. S-a întors! Era cel mai rău băiat pe care îl întâlnisem. Ştiam că va veni după mine, ştiam că mă va căuta. M-am îndreptat spre el să-l lovesc cu ce aveam în mână, dar prea târziu .. A apucat să mă prindă şi să-mi ia obiectul din mână.

       - Stai , Emma! Nu am venit să-ţi fac rău. Voiam doar să te văd , îmi era foarte dor de tine şi ...

       - Nu ! Pleacă , ţi-am zis că nu vreau să te mai văd. Niciodată !

       - Bine. Am să plec. Să ai grijă de tine!        

       După câteva secunde am strigat după el :

           - Wiil ! Stai.. Chiar ai venit să mă vezi ? Regreţi ceea ce s-a întâmplat în trecut ?

           - Desigur , dar ştiu că nu mă vei crede. Am venit să încep un nou capitol din viaţa mea ... cu tine.

           - Wiil , ştii ... eu ... am pe altcineva acum. Nu voi mai putea să încep cu tine un nou capitol.

           -  Ok..

CălăulUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum