Noi Împotriva Lumii - Jikook ✅

29. Toată lumea e dracului astăzi!

Insărcinat de 5 luni

JUNGKOOK POV

"Uf! Ma enervezi" strig, pumnalele arzatoare la borcanul cu murături.

Acest lucru stupid nu se va deschide pentru mine. Am fost la el de câteva minute și refuză să se clintească. Mi-e foame, sunt frustrat, sunt obosit, toate în acelaşi timp. Acest lucru mă face să vreau să plâng în pernă până când adorm. Deşi nu pot. De ce? Pentru că fiul meu a decis că vrea murături chiar acum, dar tati nu-l poate deschide pentru a-şi salva viața.

Auzind că picioarele grăbite se apropie de bucătărie, mă uit în directia intrări, aşteptând să văd cine este.

"Iubito! Ce s-a intâmplat? De ce țipi?"întreabă Jimin cu Pantaloni usor.

Cred că m-a auzit sus. Cămaşa nu este nasturată, iar pantalonii nu sunt cu
Fermoar. Arata ca o mizerie, dar baiatul o face sa arate bine.

Privind în ochi lui, simt lacrimile care ies. Intinzându-i borcanul de murături spre el, mă infund.

"Nu pot să-l deschid."

Expresia sa, cândva ingrijorată, a căzut intr-una de necredintă.

"Serios? Strigați la un borcan de murături?"

"Jimin! Fie mă ajuți să deschid asta, fie să ies din bucătărie înainte să mă arunc asupra ta pentru că mă judeci în orice caz, chestia asta va fi deschisă" Am răstit, apucându-mă strâns de borcan.

- "Woah! "Jimin ridică mâinile în sus, în predare. - "O deschid"

Fără să mai aştepte o secundă, mi-a luat borcanul din mână și începe să incerce de a-l deschide. Prostul se deschide intr-o chestiune de secundă.
M-l dă inapoi și eu il iau cu buzele muratura .

"Am slăbit-o". Mormâiesc sub respirație in timp ce blestem mental borcanul pentru partinire.

-" Bineinteles că ai facut copil". Spuse Jimin in timp ce mă sărută pe obraz.

Văd că este pe cale să plece. Am pus rapid borcanul pe tejghea și mă îndrept spre el, imbrățişându-l din spate. Ingropându-mi fața in spate, inspir cu profunzime mirosul său miros masculin.

- "Imi pare rău că am strigat la tine dragostea mea." I șoptesc in spate.

Jimin chicoti in timp ce se invârtea in jurul meu pentru a mă infrunta, cuprinzându-mi obraji.

"stiu iubito, nu sunt supărat sau altceva. Emoțile tale devin tot mai bune pe măsură ce timpul se apropie de intrarea fiului nostru în această lume Sărutându-mi uşor buzele, mă topesc în el instantaneu. "Deci, nu vă cereti niciodată scuze. Inteleg"

"Cum am avut atât noroc că te-am lovit?" îl întreb în timp ce il ajut butonând cămaşa.

"Fundul tău m-a pus în transă". El zâmbeşte.

"Taci" îl chicotesc. - "Deci, unde te duci îmbrăcat aşa?" întreb odată ce am terminat cu toate butoanele lui.

Oftează, punându-şi mâinile pe burta mea umflată.