Mereu ai ceva cu mine (Terminata)

Eu Tu Și Ea

Sunt prinsa în acest peisaj.
Flori purpurii, un rau albăstrui și o salcie bătrână.
Aud rasul ei.
Peste tot.
În pădure
În mintea mea.

-Crezi ca o sa scapi?

Îmi venea sa plâng. Era ea dar nu știam unde este. Nu o simțeam.

Brusc, simt cum ceva ma lovește în burta.
Violet era în spatele meu.
Ma lovea cu ceva ascuțit ce părea făcut din lemn.
Tot corpul ma ustura.
Vad negru.

Cu o putere pe care nici eu nu o cunoșteam, m am întors și am lovit o în fata.
A căzut lata pe jos.
M am lăsat pe ea și am început sa o lovesc.
Nu știam ce sa fac.
Dar am simțit cum ceva îmi pătrunde în mintea mea.

,,Omoar o"

Era vocea lui Arden.
În mintea mea!
Sa o omor..
Era deja moarta!
Nu avea logica.

,,Ineac o în rau și spune:"

El era, cred ca comunicam telepatic, dar îl simțeam în mine.

,,Pleacă de aici spirit necurat, du te unde îți este locul, pe vecie!"

Trebuia sa o aduc în rău.

M am repezit la gatul ei, am sufocat o puțin după care am realizat ca puterea ei s a redus.
Am încercat sa o împing în rau dar m a tras cu ea.
M am luptat cu valurile și cu ea.

Nu fac fata

,,Ba da!"

Era tot el!

,,Știu ca poți!"

Era el!

Îmi venea sa plâng, aproape ca o făceam dacă nu eram asa concentrata.

Ma luptam cu doua forte.
Ma luptam cu forța apei în timp ce ii țineam capul lui Violet sub apa.

Aceasta a ieșit la suprafata pentru o secunda, secunda în care tipa

-Nu o sa te iubească niciodată cum ma iubește pe mine!

Am simțit ca pic iar.

,,Nu o asculta"

Nu am ascultat o.

,,Știu ca poți!"

Am prins curaj

,,Te iubesc!"

Am prins putere. Prea multa putere.
Am reușit sa o înec.

-Pleacă de aici spirit necurat, du te unde îți este locul, pe vecie!
Pleacă Violet!

Și a plecat.

Deodată trupul ei devenise ușor, purtat de rău.
Trupul ei.
Am ieșit din rău.
Iar trupul ei s a dus.
S a dus departe.

,,Știam ca vei reuși! "

Era tot el, iar acum, plângeam de-a binelea.