Amurgul unei iubiri

II. De la inceputuri

Vedeam cum toata viata mea disparea sub turbulenta apei , oricum , ce rost mai avea ? Toti prietenii ma parasisera , familiei mele ii era rusine de mine iar maine trebuia sa dau banii de intretinere pe care nu ii aveam , in schimb , aveam multe alte datorii la case de pariuri si niste oameni foarte rai , care deja incepeam sa ii vad noaptea in vis ca niste umbre mari si negre care se jucau cu mine si apoi se plictiseau si ma aruncau . Deci insfarsit facusem alegerea , de ce sa ma omoare ei , cand o pot face eu?

Totul devenea tot mai neclar , apa tulbure ca o mana peste fata ma sufoca .

-Adio lume , zic eu in gand .

Totul se face negru . Timpul parca se oprise . Incerc sa imi numar ultimele secunde de viata , dar deodata simt o mana calda care ma apuca de brat si ma trage afara .

- Vlad , ce cautai in cada ?

Nici nu apuc sa ii raspund ceva ca imi zice:

-Sper ca nu vroiai sa faci ce cred eu ca vroiai sa faci ..

In sufletul meu simt o lumina , nu chiar toata lumea ma uitase .. aveam un prieten ...

-Scuzama Robert , nu stiu ce a fost in capul meu . Toate problemele si datoriile imi pusesera capac .

-Stai linistit , imi zice el si scoate din geaca sa de piele un plic . In plicul asta ar trebuii sa ai destui bani sa iti platesti datoriile .

-Ce , cum ? Dar de ce ? intreb eu mirat.

-Fiecare trece prin perioade grele , acum e randul meu sa te ajut .

Robert este prietenul meu din copilarie . Il cunosc de cand eram amandoi de o schioapa. Acum a devenit un barbat inalt si puternic , par castaniu si o barba scurta . Doua brate puternice ce puteau rupe un om in doua , si totusi foarte calm si temperat . Desi este foarte puternic si are multi muschi , este ascuns sub eticheta unui om destul de subtire care te-ai jura ca nu a facut zece ani de arte martiale .

Acum probabil ca va intrebati cine sunt eu ? Ei bine , numele meu este Vlad . M-am nascut in Bucuresti la scurta vreme dupa ce tatal meu a murit si am crescut la un orfelinat pana la varsta de 2 ani , cand , o familie de oameni buni au pus ochii pe mine ca un copil cand vede o jucarie noua in vitrina , si m-au luat imediat .La varsta de 8 ani l-am cunoscut pe Robert si pe Maria , cei mai buni prieteni ai mei din copilarie , nimic nu ne putea opri .Pana la varsta de 17 ani totul a fost bine , o viata lejera , o familie iubitoare , dar din pacate , am intrat intr-un grup de prieteni care m-au invatat sa fumez , sa fur , sa pariez . Ziceau ei ca asta e legea in cartier . Robert imi spusese sa nu ma duc cu ei dar eu nu l-am ascultat , ce stia el ? De parca eu as fi stiut mai multe .. doi copii de 17 ani . Acum , 10 ani mai tarziu pot spune ca .. nu sunt fericit de viata mea .. Pana saptamana trecuta am lucrat ca sofer de limuzina , suna luxos dar credeti-ma ca nu este . Din pacate dependenta de droguri m-a facut sa pierd si acea slujba . Da , ati citit bine , si din cauza aceiasi dependente mi-am pierdut si familia . Tatal meu acum participa la primaria orasului , si nici nu vrea sa auda de mine . Mi-as dori ca totul sa revina ca la 14 ani , cel mai bun an din viata mea . Acum desi arat mult mai bine , parul de o culoare blond deschis , ochi albastri spre verde , sprancenele aranjate si ele cu grija , caci traim intr-o vreme in care aspectul conteaza cel mai mult. Corpul l-am antrenat o vreme la sala ca sa atrag fete cand ma simt m-ai singur , si pot zice ca functioneaza. Mereu imbracat la sacou sau in alte haine elegante , asta sunt eu .

-Auzi Vlad ? imi intrerupe robert gandurile.

-Da Robert?

-Ai m-ai fost acolo?

-Unde acolo?

-Sti tu , cu grupul...

-Te rog frumos Robert , am zis ca pot scapa si singur .. si oricum , toti oamenii aia adunati in cerc , cum se holbeaza la tine si saliveaza dupa esecurile tale , cum isi musca buzele si cum savureaza din emotiile tale .. e prea ciudat .