Marioneta lui 🔞

Capitolul 9-Revederea🔞

-Mi-e frica de asta, Sophie. Sopteste bruneta punându-și mâinile pe față.

-Oh, Lucia, stai liniștită. Încerca să o liniștească Sophia. De ce îți este mai exact frica? Întreba Sophia, nepricepand la ce se referea exact sora ei.

-Sophie, dacă cel pe care mama îl va vrea pentru mine va afla ma va exclude din societate, știi ca nu e permis! Spune Lucia. Matthias știe, i-am spus. Continua Lucia, oarecum nu mintea, era adevărat însă nu se referea la povestea anterioara bună dacă cineva avea sa afle de existenta Georgianei și de relația ei cu mai mulți bărbați va fi moarta imediat.

-Și ce s-a întâmplat? Întreabă speriata Sophia.

-A spus ca e ok și ca ma vrea și asa. Spune Lucia luându-și în brate sora. Mi-a zis ca dacă ma comport cum trebuie ma va lua și asa. E o rușine, Sophia.... Îl vreau pe el, dacă mama va alege pe altul înainte ca Matthias sa vina sa ma ceara va fi groaznic.... Sopteste Lucia. In realitate Lucia știa ca nu îl vrea pe Matthias, el fusese doar o greșeală a trecutului.

Insa își îndepărta sora, chiar dacă știa ca o ranea, ca un scut de protecție. Voia sa o tina departe ca să o urăsc și niciodată sa nu se apropie de secretul ei numit Georgiana. Știa ca Matthias nu ii va spune niciodată despre micuța ei. Totodată știa ca dacă va continua sa îl enerveze pe Matthias făcându-i viata grea Sophiei și acesta va sta departe de ea.

-O sa fie totul bine, o sa fiu aici. Spune Sophia. Nu voi lăsa pe nimeni să îți facă rău. Ii promisese Sophia.

-Sophia... Si cu Matthias am făcut-o.... De multe ori.. Asta e un păcat pentru familia noastră... Dacă afla mama... Doamne.... Spune Lucia suspinând fals.

-Liniștește-te, pe bune, cine nu te-ar vrea. Ești extrem de frumoasă! Uită-te la tine doar! Ești deșteaptă și ai multe multe alte calități. Calmează-te! Ii spune Sophia. Ești gata? Coborâm? O întreabă Sophia și Lucia incuviinteaza.

Au coborât și au mers lângă mama lor. Care zâmbea încurajator pentru Lucia, încercând sa o liniștească, era convinsa ca fiul lui Garcia avea sa fie perfect pentru fiica ei.

-Pregătită, scumpo? O întreba mama ei pe fiica sa privind-o fericita, abia aștepta să își vadă fata căsătorita și la casa ei, va începe sa caute un viitor soț și pentru Sophia pentru ca Leon începuse sa insiste pe tema asta.

-Da, mamă. Însă ți-am spus ca nu vreau pe altcineva, sunt convinsa ca el.... Începu Lucia, care spre deosebire de Sophia ii vorbea mamei sale normal, deoarece Lucia era preferata ei, fiind primul ei copil.

-Sa nu aud nimic, Lucia. Am spus ca vei cunoaște mai mulți bărbați și punct. Nu vreau sa te căsătorești cu oricine, vreau sa te căsătorești cu cineva potrivit. Spune mama ei oftând.

-Mamă, te rog... Începu Lucia însă fu oprita de sunetul soneriei. Imediat aparu și tatăl lor luând-o pe mama lor de talie și prestând toți ca o familie fericita.

-Domnule Garcia, Doamna... Spune tatăl lor dând mana prietenește și sărutând mana soției domnului Garcia.

-Domnule Alain, ce plăcere să vă revăd, Doamna Veronica, de când nu ne-am mai văzut... Spune făcând același lucru ca și Leon domnul Garcia. Domnișoară Lucia, cât de frumoasa sunteți. Continua acesta apoi sarutandu-i mana, văzând-o cum face o plecaciune in fata sa. Iar tu ești? Leon mai ai un copil? Întreba uimit Henri Garcia privind-o pe Sophia.

-Da, Henri. Ea este a doua mea fiica, mult mai mica, Sophia. Bărbatul ii saruta mana fetei și își întoarse privirea spre Lucia, nu credea ca se va ajunge aici, însă la insistentele lui Leon cedase, deși minciunile sale nu ajutau contextul și spera ca Vlad sa o urăsc suficient de tare pe Lucia încât sa reușească sa nu se căsătorească.

-Veronica, de când nu te-am mai văzut. Spuse Eleanor Garcia când o îmbrățișa pe mama lor.

-Eleanor, draga mea, da a trecut într-adevăr mult timp. Completa și mama lor.

-Lucia, scumpa mea, ce mare te-ai făcut. Spune femeia și o privește pe Lucia cum se apleacă pentru a-i saruta mana.

-Doamna Garcia. O placere sa va revăd. Spune Lucia, iar femeia ii zambi cald, continuându-și drumul spre Sophia. Eleanor era o femeie superba, care deși nu știa ca Lucia are un copil cu băiatul sau și nici măcar de existenta înțelegerilor dintre ea și soțul ei, ii fusese mereu alături dinainte sa fie însărcinată și pana în prezent de fiecare data când mai vizita casa ei, ceea ce o ajutase enorm.

-Sophia, scumpo. Spune femeia in timp ce Sophia făcea același gest ca al Luciei. Ma bucur s ate cunosc insfarsit.

-Mulțumesc mult, doamna Garcia. Spune zâmbind Sophia apoi toată atenția fu concentrata spre un băiat extrem de înalt și slab, cu parul ușor lung, îmbrăcat la costum, care zâmbea privind-o pe Lucia fata pe care-și dorea sa se răzbune, însă planul lui încă nu era știut de nimeni.

Repeta și aceasta ritualul sub privirea speriata a Luciei. Iar atunci când ajunsese în fata Luciei aceasta făcu un gest deplasat, îl plezni peste fata și tipa aducându-și aminte de ultima data când îl vazuse.

-Eu nu ma căsătoresc cu asta! Spune și se întoarce vrând sa fuga însă mana tatalui sau o prinse puternic de mana și o trase înapoi nervos.

-Cum îndrăznești, needucato?! Tipa acesta pleznind-o peste față în timp ce toți invitații priveau scena uimiti. Nu era ceva ce vedeai în fiecare zi. Lucia înțelesese prea târziu ce făcuse, iar acum știa ca va trebui sa ii ofere mult prea multe explicații tatălui ei, iar ea nu era pregătită pentru asta.