Bella

Capitolul 2

Isabella pov.

Au trecut două săptămâni de la întâlnirea cu tipul acela plin de tatuaje. L-am visat de două ori. Cuvintele lui mi-au rămas în minte ,,Mereu doare". Nu cred că se referea la durerea provocată de rană. Cred că se referea la faptele pe care le provoacă oamenii, iar pe noi uneori faptele chiar și cuvintele ne dor. La un moment dat toți am avut aceea persoană care însemna totul pentru noi, iar într-o zi a plecat ca și cum n-ar fi nimic. Asta vă spun eu că doare. Știu pentru că am simțit-o. Să-ți pui toată încrederea în cineva și aceea persoană să dea cu încrederea ta de pământ, doare. Dar viața asta așa e, cu urcușuri și coborâșuri. Unele persoane te învață cum să fi puternic, iar altele cum să fi rece. Dar trebuie să învățăm să trecem peste toate. Într-un final vei fi unde vrei să fi, cu cine vrei să fi, făcând ceea ce vrei.
Când am întrebat-o pe Melisa cine era tipul mi-a spus doar că e prieten cu iubitul ei și că nu știe mai multe. Știu că mă mințea. Se vedea pe fața ei. Nici nu a avut curajul să mă privească în ochi. Dar asta e, poate nu o să-l mai văd niciodată în viața mea.
Acum sunt din nou în trafic. Merg spre casa părinților. Și eu mai stau pe acolo, dar stau și la apartament ca să fiu mai aproape de spital iar timpul petrecut în trafic să îl folosesc dormind.
Azi e sâmbătă. Mama m-a invitat la cină. A spus că o să avem o cină specială. Nu știu la ce se referă dar voi vedea. Ajung în fața casei și parchez.
Casa arată cam așa:

Cel mai mult îmi place gradina din spate. Acolo eu și bunicul am amenajat un loc unde să bem cafeaua. Merg și intru în casă. Mă descalț în hol și îmi las geaca și pornesc spre living unde aud mai multe voci. Pășesc în cameră și ochii aproape îmi sar din orbite. Pe canapeaua mea, în casa mea, în sufrageria mea stă tipul misterios, ciudat, arogant, cu cercei și persinguri în nas și urechi  și plin de tatuaje. Și eu care credeam că nu o să-l mai văd niciodată. Îmbrăcat într-o bluză neagră cu niste blugi negri și niște adidași negri parcă e la mormântare. Ne uitam unul la altul într-o liniște ce ne apasă pe fiecare. Decid să sparg liniștea și spun:
- Bună seara!
- Bună , Isa!mă salută mama.
- Vino, ocupă loc să ți-l prezentăm pe noul nostru vecin.spune tata. Nu știu cum le-a sucit mințile, dar mie mi se pare că familia mea îl place. Oameni buni deschideți-vă ochii, stați lângă unul care va amenințat acum două săptămâni.
- El e Derek Evans. S-a mutat în casa de alături.zice mama când mă așez pe un fotoliu.
- Ne cunoaștem.se aude vocea lui groasă.
- De unde? mă privește mama când pe mine când pe el. De data aceasta iau eu cuvântul.
- A fost la mine la spital. De acolo ne cunoaștem.spun iar el mă privește încruntat.
- Ceva grav? întreabă mama.
- Nu. Doar câteva dureri de burtă și o diaree destul de mare.arunc eu perla. Mi-am afișat pe față un zâmbet ștrengar. Na, să te văd acum, omule perfect. Mama, tata și bunicul râd puțin dar fără să se vadă. Mai au și bunele maniere. Lui parcă ia căzut puțin fața dar și-o recuperează repede și apoi doar mă privește cu un zâmbet. Știu că sub acel zâmbet e vreo amenințare, dar nu-mi pasă.
- Acum la masă.spune mama ,iar toată lumea se ridică în picioare. Mama merge în bucătărie. Tata și bunicul o iau înainte, iar eu după ei, iar în spatele meu îi simt prezența foarte aproape. Se apropie de mine și îi simt respirația  în spatele urechii mele.
- Deci diaree? șoptește.
- Doar nu vroiai să spun adevărul. În plus mi-a plăcut să-ți văd fața.spun și măresc pasul spre bucătărie să o ajut pe mama cu mâncarea.
După ce punem masa ne așezăm și se pare că singurul loc liber e lângă el. Ok, hai că no să mă mănânce. Sper. Mă așez. Mâncăm primele două feluri discutăm. Adică mai mult discută ei. Eu doar tac și ascult. Am aflat câte ceva despre Derek. S-a mutat din Washington în New York. Are 29 de ani. Are un hotel. Are o firmă de arhitectură. Îl pasionează mașinile. Chestii banale care pe mine nu mă interesează.
Mama s-a dus la bucătărie să aducă desertul. Tata a mers cu ea să o ajute. Bunicul a mers la baie. Perfect. Am rămas cu el.
- Dacă îmi atingi familia și îi faci vreun rău, promit că te despic cu bisturiul și te pun la borcan.spun eu cu un deget ridicat spre el.
- Va fi c-am greu să nu îți ating familia, dacă tot suntem vecini.doar râde de mine.
- Râzi tu râzi.spun și tac când văd că mama și tata vin cu farfuriile cu prăjitură cu ciocolată.
După ce mâncăm mă scuz că sunt obosită și merg în camera mea. După ce mă schimb mă pun la somn.

Derek pov.

După ce Isabella a mers la culcare. Am mulțumit și eu pentru cină și am mers acasă. Nici nu m-am gândit că o voi întâlni pe Isabella acolo. Destinul a vrut ca eu să o revăd. Așteptăm să o revăd. Ceva mă făcea să o caut. Am și visat-o. Ceva mă atrage la ea. Poate caracterul ei. Poate frumusețea. Ea e Bella.
Ea nu a prea vorbit. Mai mult a ascultat sau cred eu că a ascultat. Îmi place caracterul ei. Deci ma dat gata când a zis că ne-am cunoscut la spital. Credem că o să le zică și lor de glonț, dar se pare că ea avea alte planuri. Acelea fiind de a mă face pe mine de rușine. Merit. Doar i-am amenințat familia deci merit. Și ea m-a amenințat. Mi-a venit să râd atunci, dar știu că ea era serioasă. Familia mai presus de toate. Pe principiul acesta sunt și eu. E impresionat cum ea mi-a atras atenția dintre atâtea fete. Pot să am ce fată vreau, dar ce vreau eu e complicat. Vreau ca atunci când voi găsi o fată potrivită ea să mă iubească pentru cine sunt eu nu pentru bani așa cum au făcut celelalte, fostele mele. Vreau ca să nu fie minciuni între noi și să avem încredere unul în altul. Vreau să nu-mi ascundă nimic. Cel mai mult urăsc minciuna.
Am fost mințit. Am fost dezamăgit. Am fost trădat, odată de o fată. O fată pe care o iubeam mult. O fată în fața căreia mi-am deschis inima și i-am dat-o ei pe tavă, iar ea a dat cu inima mea de pământ. Așa că de atunci nu mi-am mai pus încrederea în nimeni mai ales în fete. Toate sunt la fel, egoiste și materialiste. Dar se pare că am întâlnit o fată diferită. Bella e diferită. Sau așa cred eu. O voi pune la încercare ca să-mi demonstrez că ea e diferită.