Bella

Capitolul 26

Isabella pov.
După câteva zile

Azi e joi și e ajunul Crăciunului. Chiar dacă lucrez în seara aceasta nu sunt tristă. Sunt fericită că pot ajuta oamenii. Am făcut câteva fursecuri, o prăjitură și alte mâncăruri pe care le voi mânca și mă voi face cât vaca. Râd la gândul acesta. La ora 20:00 trebuie să fiu la spital. O sa merg mai repede că trebuie să iau macar câte o ciocolată copiilor ce sunt internați la secția de pediatrie. Așa îmi place mie sa le fac bucurie. În fiecare an le duc câte ceva. O să plec la 18:30 ca sa am timp sa le cumpăr și să stau puțin cu ei, până intru în tură.
Mă uit la ceas acum e doar 15:36. Mă apuc să mai fac odată curățenie și să mai aranjez prin casă instalațiile. Am făcut chiar și bradul. Pe la mama n-am mai fost decât odată. Nu am vrut să dau ochii cu Derek.
Îmi pun căștile și le conectez la telefon. Pun muzică și încep să fac curat.
După ceva timp mă duc să fac o baie mai lungă și să mă relaxez.
După ce termin mă duc să mă îmbrac. Îmi iau o pereche de pantaloni negri de blugi și o bluză albă. Îmi iau în picioare botinele mele cele negre. Îmi las părul în bucle și îmi dau puțin cu parfum. Îmi iau geanta, telefonul și cheile și plec spre magazinul de dulciuri de pe o stradă aproape de spital. Afară deja s-a întunecat, e ora de iarnă ce să mai. Ies din scara blocului și o iau pe străduța întunecată spre magazin. Ceva din lăuntrul meu îmi spune că ceva nu e bine. Dar ce? Sunt singură pe stradă. Luminițele încă fac spectacol pe stâlpi. Doar tocurile mele se aud.
Dar ceva îmi spune că nu e bine. Mă grăbesc spre magazinul de dulciuri.
Deodată simt o mână cum îmi ie pusă la nas, cred că cu o batistă. Vreau să strig după ajutor, dar alta îmi acoperă gura. Ce naiba? Mi-e frică. Încep să mă simt obosita și dintr-o dată cad într-un somn adânc. Nimic din ceea ce se întâmplă nu e bine.

După 4 ore.

Mă trezesc și văd că sunt în pat. Ce bine că totul a fost doar un coșmar. Dar realitatea mă lovi brusc. Nu sunt în patul meu și nici măcar în camera mea. Era spre ora 22 cred. Nu am telefon cu mine. In camera era întuneric. Mă ridic și aprind becul de la întrerupătorul de lângă ușă. Se face lumină. Cred că sunt într-o cabană. Măcar camera e mobilată cu gust. Verific ușa. E încuiată doar la ce mă așteptam. Merg spre geam dar văd că sunt la înălțime. Mă duc din nou spre ușă și încep să bat în ea și să strig.
- Ajutor!!!
Mai strig de vreo două ori și bat cât pot de tare. Mă dau bătută. Poate nu vine nimeni. Mă pun pe pat. Mă întind și îmi îndrept privirea spre tavan.
Oare cine m-a adus aici? Ce vrea de la mine?
Multe întrebări îmi vin în cap. Ce frumos mod de a-mi petrece sărbătorile. Of. Cum o sa merg de aici? Unde e prințul care sa vină să mă salveze? Ce naiba face? Bea cafeaua acum? Mă amuz eu singură ca să mai scap de griji. Nu pot să zic că mi-e chiar frică. Nu vreau să par vulnerabilă.
Pierdută în gânduri aud cum o cheie se învârte în ială. Sar repede în picioare și iau veioza de pe noptiera de lângă pat. Ușa se deschide. Pe ea intră.... DEREK??!!!! Ce naiba?
- DEREK!!! EXPLICĂ SITUAȚIA!!! DE CE NAIBA MAI ADUS AICI?strig eu către el și îmi vine să-i dau cu veioza în cap.
- Ce faci cu aia?spune zâmbind, arătând spre veioză.
- Îți sparg capul dacă nu îmi răspunzi la întrebări. De ce mai răpit?spun eu și chiar îmi vine să-l omor.
- Nu te-am răpit!
- Ba da, Derek. Când iei pe cineva de pe stradă fără voia lui se numește răpire.
- Asta e puțin melodramatic, nu crezi?spune și rânjește spre mine.
- Derek, serios, o să-ți sparg capul!spun eu printre dinți.
- Ți-e foame?mă întreabă.
- Nu devia de la subiect, dar da , îmi este foame.spun eu și el râde. Merg spre el.
- Hai frumoasa mea.spune și mă ia de după gât cu brațul.
Încerc să-mi dau drumul dar el nu mă lasă.
- Nu sunt a ta.spun eu și coboram pe niște scări.
- Ba da.îmi răspunde el.
- Ba nu.
- Ba da.spune el și ajungem într-o cameră mai mare. Are și un mic bar de lemn, chiar și pereții sunt de lemn. Văd și un șemineu. Văd un geam foarte mare. Puțin mai în colo de el e o masa cu 4 scaune. Un brad mare stă mai aproape de geam. E decorat frumos în roșu, dar îi lipsește steaua din vârf. Văd și ușa, iar lângă ea un dulap și un cuier. Văd și o canapea cu o măsuță de cafea îndreptate cu fața spre șemineu. Totul e curat și aranjat. După bar se văd dulapuri de bucătărie, aragaz, frigider. Toată cabana e bine luminată.
- Ce vrei să mănânci? Am paste.spune el.
- Bine mănânc paste.spun și mă așez la bar. El merge după bar și ia doua farfurii din dulap, apoi pune pastele din oala de pe aragaz. Mi le așează în fața și își pune și lui. Apoi îmi dă tacâmuri și șervețele.
- Vrei suc, apă sau alceva ?mă întreabă el.
- Apa.spun eu și îmi pune într-un pahar apă.
După ce așează totul se așează și el pe cealaltă parte a barului privindu-mă.
- Poftă bună.spune el zâmbind.
- Mersi la fel.spun și ne apucăm de mâncat. Chiar face o mâncare bună. Îl pot lua de nevastă. Mă gândesc și râd în sinea mea.
După ce terminăm el spală vasele. Eu doar îl privesc. Îmbrăcat cu niște pantaloni negri de trening și un tricou negru, pentru că e foarte cald aici.
- Derek trebuie să vorbim.spun eu când îmi aduc aminte că trebuia să fiu la spital la ora asta.
- Vino pe canapea.spune el cu un oftat și mergem pe canapea.