Monolog de primavara

33 6 0
                                    

Mi a fost dat să te iubesc ,de aceea nu te uit ,
Stiu ca fara amintirea ta ,de mult m-as fi pierdut
N-aș mai fii vorbit eu astăzi, cu rândunele din cer
Nu te -ar mai fi strigat pe nume fiecare gandacel.

Toti mugurii de floare albastră te stiu acum pe tine
Stiu cat de mult eu te iubesc ,si ca imi aparții doar mie
De ai putea sa asculti odata cântecul fin al primăverii
Ai intelege chiar si tu de ce vorbesc cu porumbeii.

De ce-mi place sa te povestesc numai în versuri
Am ales sa spun doar celor mai albaștrii fluturi
De ce aleg sa nu renunț si sa lupt in continuare
Numai primăvara stie,iarba verde si o floare.

Pentru baiatul pe care inca il iubescUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum