Începe semestrul II al acestui an, majoritatea au plecat din clasă. Printre care și Mihaela. Nu știu nici acum de ce a ales să se mute sau ce a influențat-o, dar nu mă mai înțelegeam deloc bine cu ea, iar cu Maria pornise un război deja.
Probabil a plecat ca să nu fie nevoită să ne mai vadă, chiar dacă mie îmi vorbea normal, nu mă blocase și nici nu mă bârfea.
Totuși, oricât de egoist ar suna, m-am bucurat că a făcut-o, în sfârșit ea își putea lua viața de la capăt, chiar dacă nu am văzut nici măcar o mulțumire din partea ei cu faptul că am ajutat-o să se redescopere.
Astfel au rămas și mai puțini în clasă care ar putea știi despre mine și Alex, Cristian mai fiind pe listă, sperând să tacă și el.
Nu mă mai recunosc, nici cine am fost nici cine sunt. Anii din liceu sunt cei mai importanți în viața oricăruia, eu am prins decât un an dacă este să adunăm semestrele între ele. Un an din doi... Nu sună totuși atât de rău. Mai rău sună când nu ști să-ți alegi prietenii, crezând că îi poți manipula ușor, dar nu mereu se întâmplă să ai dreptate.
Vorbesc strict de o relație și aceea este a Biancăi și a lui Alexandru, reprezentând iubirea toxică dintre o fecioară și un săgetător, pentru cei care credeți în semnele zodiacale.
A trecut și februarie, mai puțină dramă totuși. Cât de repede a trecut anul, nici eu nu mi-aș fi dat seama până pe 17 martie.
Un an de când pentru prima dată Alex și-a făcut curaj să îmi dea mesaj, ținându-și singura promisiune pe care o mai credeam de la el și anume "indiferent ce s-ar întâmpla, noi mereu vom vorbi". Avea dreptate, am vorbit zilnic, cât s-a putut, timp de un an.
Totul este însă prea frumos, el s-a schimbat, este ca înainte, simt cum o să se repete istoria de 17 martie 2020 în același mod.
CITEȘTI
Ce suntem noi?
Teen FictionPovestea care se repetă la nesfârșit, dar pe care o trăiesc de parcă este prima dată. Povestea în care tu îl placi, el te place.. Dar nu veți putea fi împreună niciodată.
