Ce suntem noi?

Capitolul 22

Și am sperat să fie 8 aprilie acea zi norocoasă în care aș putea să te iau iar de mână și să creștem împreună.
Am sperat că vei fi de acord și vei fi fericit să auzi că în sfârșit mi-am dat seama ce vreau.
Mi-ai spus "Indiferent de cât de mult timp ți-ar trebui ca să-ți dai seama ceea ce vrei, eu sunt singur, aici, și aștept să îmi spui ce vrei. N-am de gând să caut alta până când nu sunt sigur de ceea ce vrei tu".
Chiar azi mi-am dat seama ce voiam, voiam o altă șansă de a face lucrurile mai bune.
Așa că l-am întrebat mai întâi de ce nu a luptat pentru mine. De aici am început să vorbim despre relație, despre tot ce ne-a legat.
Intenționat sau nu, ai spus că nu mai există nici o șansă... M-a refuzat chiar cel care a zis că nu există persoană mai specială decât mine.
Am început să plâng și să îi scriu tot ce îmi trecea prin minte. Am vrut să fac totul să nu mai doară atât de tare aminterea de vara trecută, dar am stricat-o și mai rău.
"Tu ai zis că nu vrei să strici o prietenie" îmi reproșează el la un moment dat. Nu am vrut să-l pierd înainte de a-l avea.
Să fug ca un laș de sentimente timp de aproape un an, ca apoi când prind curaj, să-mi fie tăiat avânt ca acesta.
Ca apoi când am început să îmi cer scuze "Îmi pare rău că ți-am spus, îmi pare rău că te-am deranjat în felul ăsta, doar îmi pare rău"... și să zici că ar trebui să nu mai vorbim o perioadă.
"Ori continuăm ori nu mai vorbim deloc" ți-am zis.. ți-am zis ca să realizezi cât de gravă era situația. Nu te-am obligat să mă iei înapoi în viața ta, am cerut doar.
Încercam să mă calmez, încercam să îmi dau seama unde am greșit.
Ai profitat de avantaj și ai spus:
"Nu mai pot continua știind că nu sunt apreciat, nu fac nimic bine. M-am săturat să ne tot certăm, fiecare pe drumul lui, sper să fie mai bine. Caută acea persoană specială, sper să nu te dezamăgească. Am să țin minte toate amintirile frumoase cu noi. Rămas bun. "
Mă uit la telefon și cu fiecare notificare pe care o primesc speram să fie a ta. Pentru că nu am acceptat acel rămas bun, am continuat să te văd activ, iar tu să nu-mi răspunzi. Am continuat să te blochez și deblochez când am realizat că e greșit.
Aș vrea să ne mai întâlnim odată, în ploaie, să te privesc în ochi și să-ți spun: "Nu poți fugi doar de dragul de a scăpa de mine. Am să îți spun ceva ce te va durea al dracului de tare, dar o meriți .
Nu m-am îndrăgostit de tine, știu , o simți nu? M-am îndrăgostit de relația noastră . De faptul cum am început de la mici flirturi să ajungem la apropouri zilnice, când făceam tot felul de chestii amuzante împreună, de toate nopțile nedormite petrecute vorbind, de discuțiile serioase.. Nu de tine, tu ești un om toxic, indiferent, ce a vrut să-i fie bine doar lui. Ți-ai arătat adevărata față de nepăsător, m-ai rănit intenționat pentru că știai că la rândul meu o voi face și eu. Și te mai întrebai de ce viața ta e monotonă si crudă , pentru că tu o faci așa . Am vrut să te salvez, să te cred când mi-ai zis în acea noapte că îți fac viața mai luminoasă. Aș fi vrut.. Să nu ne fi cunoscut atât de bine, să fi rămas la stadiul de prieteni, pentru că știi tu...
Poate că nu ai fost singurul toxic, cu siguranță am fost și eu, căci un om care iubește cu adevărat nu s-ar fi îndrăgostit de relația pe care ar fi avut-o cu un om. N-am să te uit, presupun că niciodată n-am să o fac, dar gândul că aș putea mă eliberează. Am ajuns la sfârșit nu? Care e următorul pas.
Aș fi spus că te vreau, de fapt o spun, dar împreună suntem ca și separați."
Eu mi-am spus povestea. A ta care e?