Lasă,dacă şi cu parcă
Adevărul auzit de mai multe ori ne doare
Când suntem în faţa faptului împlinit
Când starea defapt nu suferă amânare
Noi oamenii credem că alţii au greşit
Omul moare cu dreptatea în mână,aşa este
Spune cel pe care Adevărul l-a supărat
Crezând că e stăpânul lui,omul îndrăzneşte
Şi pletează întodeauna că este nevinovat
Întreaga viaţă ne amăgim spunând lasă
Mai sunt zile încă nu este momentul
Lasă dacă şi cu parcă,ne întinde o plasă
Schimbându-ne viaţa şi comportamentul
Ne judecăm singuri,judecăm şi pe alţii
După părerea noastră,lumea-i vinovată
Noi suntem judecătorii,ceilalţi condamnaţii
Când greşim noi,sentinţa nu este dreaptă
Târâţi prin mocirla gândurilor şi îndoielilor
Într-o bună zi obosim şi ne întrebăm
De ce adevărul nu-i pe placul oamenilor
Noi nu pe lume,ci pe El îl judecăm
Lasă dacă şi cu parcă încă se îndoiesc
Nu pe toată lumea supără adevărul
Supără pe unii care încă mai trăiesc
Cu speranţa că le merge... Ăsta-i omul
Scrisă de Gheorghe Pilat
