Chan's laptop - Banginho

Douăzeci de ori

Capitolul 7 - Douăzeci de ori

   Minho termină de spălat vasele și se apucă de finalizarea curățării bucătăriei. Petrecuse câteva ore bune spălând și eliberând pe acolo.

   După ce așeză ultima farfurie la loc, mama lui intră în casă, și își lasă jos poșeta, apoi aruncă o privire peste toată munca băiatului.

   - E atâta ceasul și încă nu ai terminat? Eu aș fi făcut toată treaba asta de douăzeci de ori până acum.

   Minho o ocoli și își luă ghiozdanul, urmând să se îndrepte spre ieșire.

   - Unde pleci? strigă femeia în urma lui.

   - La Felix, fu răspunsul scurt al băiatului.

   - Cât stai? întrebă ea, dar Minho era dus de mult.

   Era o seară plăcută, câțiva nori împrăștiați pe cer, iar vremea era destul de călduță. Drumul spre Felix nu dură prea mult, din fericite.

   Când ajunse în fața casei lui, bătu la ușă, așteptând cuminte să i se deschidă.

   - Hyung! strigă Felix alergând spre el cu brațele deschise, luându-l într-o îmbrățișare strânsă. Îmi pare rău că te-am făcut să aștepți.

   - Am ajuns abia acum câteva minute, deci nu am așteptat mult oricum.

   Îl urmă pe Felix prin casă, până în camera lui, unde se așeză comod pe un scaun din camera băiatului.

   - Deci, începu Felix discuția, ce ai de gând să faci cu acel laptop?

   - Din moment ce Dojin m-a spus părinților, nu mai are cu ce să mă șantajeze. Plus că presupun că tipul ăla are nevoie de laptopul lui, spuse Minho în timp ce scotea din ghiozdan obiectul furat. Deci îl voi înapoia. Indiferent cât de greu va fi să fac asta.