Însuși Diavolul [+18]

Capitolul 3

   Nu știu cât timp trece, dar mă simt prea bine. Mâinile necunoscute alunecă mai jos, cuprinzându-mi fundul în palmele sale fierbinți. Buzele sale cad pe gâtul meu, împărtășindu-mi mici săruturi pe toată lungimea lui. Mă excită, făcând doar asta.

Mă frec cu fundul de bărbăția sa, care se simte atât de bine.

Deodată, mă simt smulsă din brațele străinului, cu un gest sălbatic. Mă întorc la persoana care mi-a distrus toată distracția. O privire verde mă urmărește acuzator și certăreț. Fără să îl analizez știu cine e, dar nu înțeleg ce caută în acest club. Sunt sigură că după ce m-a petrecut acasă, a plecat și el spre a sa.

Fără să spun ceva, pentru orice aș zice nu m-ar pune într-o lumină bună. Nu vreau să-i explic, că cea mai absurdă situație, mi-aș întâmplat fix mie. O persoană care se mulțumea cu ce avea.

Cer, tot același barman, să-mi toarne câteva shoturi la rând. Că apoi, să-l apuc primul în mână, ca în același timp să-mi fie smuls din mâine, de către Ferro. Mă uit la el nervoasă, să înțeleagă că nu îmi place intervenția sa. Dau pe gât celălalt păhar.

Îl privesc din cap până la picioare, constatând că și-a schimbat hainele, înainte să vie aici.

Dacă îmi va distruge toată seara, mai bine mă duc în altul. Vreau să-mi îmbăt mințile și subconștientul, că să uit definitiv de cele întâmplate astăzi, eu de toată jena, mai ales pentru mine. 

— Nu știu ce cauți aici, dar ai trebui să pleci! De-abia te ți-i pe picioare.

Vocea sa răgușită, îmi trezește toate simțurile, iar faptul că îl cunosc de câțiva ani, nu îi sting deloc. Mereu l-am apreciat, ca un bărbat atrăgător, iar acum e cazul să-l cred și mai frumos, mai ales când lumina colorată îi cade pe față.

Fac un pas în spate, când îmi amintesc că îmi este coleg și nu trebuie să gândesc așa, dar amețesc. În următoare minute, sunt în brațele lui Freddy.

— Te duc acasă!

Acasă? Nu vreau la Marcus, nu mai vreau să intru în apartamentul acela, nici moartă, cu alte cuvinte deloc. Nici nu  mai o pot numi „acasă”, când în ea, trăiesc persoane care le credeam prea demne pentru mine.

— Nu vreau! Oriunde, dar nu acolo! Te rog! strig spre el, poate prea tare, dar nu mă simt prea bine, ca să-mi mai controlez tonul.

În loc să-l ascult ce are de zis, mă strecor de sub strâmtoarea brațelor sale, întorcându-mă spre bar. Comand de data aceasta un păhar de whisky. Îl beau tot, fără să stau pe gânduri și nu înainte să mi-l fure Frederic.

Nu reușesc bine, să las păharul jos, că sunt trasă de mână prin mulțimea ce se zdrențe pe muzica de petrecere. Pe când credeam că vom dansa împreună, mă trage spre ieșirea clubului, așa că depun rezistență.

Nu vreau să mă trezesc, nu vreau să mă confrunt cu realitatea și nu vreau să-mi plâng de milă. Dar nu este ca eu să mă opun unei forțe de bărbat. Așa sunt scoasă din club, în spatele lui Ferro. Îl atac cu pumnii în spatele său, că să mă lase pe propriile picioare. Știu să merg, nu m-am născut ieri și cred că mi se vede fundul și chiloți din cauza rochiei scurte cu care sunt îmbrăcată.

Mă las înfrântă, când nu are de gând să renunțe. Mă poată pe străzile New York-ului, de parcă e lucru natural.

Până la urmă, cedează lăsându-mă jos, dar mă trage spre taxi, care are portiera deschisă și ținută de el. Fără alte cuvinte, sunt vârâtă în mașină pe bancheta din spate, Freddy mi se alătură în dreapta mea.

Capul îmi cade pe umărul său, iar ochii mi se închid. Ultima ce mai simt, e mână sa care cade pe coapsa mea, strângând-o încet.
   

|Frederic|