This Kind Of Love Never Dies!

Buna , eu sunt Elena Gilbert , am 17 ani si locuiesc in Mystic Falls, Virginia .

Parintii mei Miranda si John au murit acum 2 luni si ceva intr-un accident de masina pe podul Wickery ...accident in care trebuia sa mor si eu . De ce nu am murit? Pai... nici eu nu stiu. Stiu doar ca eram in masina ,tata a pierdut controlul volanului si am cazut toti trei de pe pod ..urmatorul lucru pe care mi-l amintesc este ca m-am trezit intinsa pe pod. Nu stiam cum ajuns acolo si nici acum nu stiu.

Acum... sunt clasa 11a si , din fata populara , fata care era intotdeauna implicata in orice activitate a scolii , capitana echipei de majorete si un model pentru multe fete din liceu; nu am vrut sa ajung asa in mod special si nici nu m-am chinuit prea mult.. am fost intotdeauna o fata energica , sincera si glumeata ; din aceasta fata am ajuns fata singura..care in fiecare pauza scrie in jurnalul ei . Multumesc lui Dumnezeu ca inca le mai am pe Bonnie si Caroline, cele mai bune prietene ale mele .Aaa..da il mai am si pe fratele meu Jeremy care nu era cu mine si parintii mei in masina, era la matusa noastra Jenna , are 15 ani si... multe probleme . Ce probleme? Probleme cu drogurile..el crede ca eu nu stiu ..dar stiu , se drogheaza de cand au murit parintii nostri . Nu a putut sa accepte si a cautat ceva in care sa-si inece amarul ..a gasit drogurile . Eu nu pot sa-i reprosez nimic pentru ca nu ma asculta ..nu cred ca am mai schimbat doua vorbe cu el de la tragedie.

Acum noi doi suntem in grija matusei Jenna si a iubitului ei , viitor sot, Adam . Sunt amandoi foarte draguti cu noi si incearca sa ne ajute sa trecem peste .Jenna este inca foarte tanara , are 24 de ani si inca nu stie ce inseamna sa te descurci cu doi adolescenti .. ma ales cu unul ca Jeremy ..dar incearca si asta e tot ce conteaza iar eu o ajut cum pot prin casa.

Trecand peste toate prezentarile si peste toate detaliie triste ...astazi este prima mea zi de scoala dupa moartea parintiilor mei .

Nu stiu daca o sa fiu in stare sa fac fata...o sa incerc sa zambesc si sa par puternica.

Imi iau cheile de la masina , ma urc si parchez in parcarea liceului.

In curtea liceului toata lumea este agitata , toti se bucura ca-si revad prietenii, iubitele , iubitii si chiar profesorii.

Invat la Mystic Falls Highschool , este un liceu maricel si cu dotari bune..ma rog, neinteresant...

-Buuuuuuuuuuuuuuuuna!!!!

O voce cunoscuta imi spune buna si-mi sare in spate. Era Caroline, fata vesela , fata care zambeste mereu . As vrea sa pot si eu sa fiu ca ea..

-Buna Caroline :)

Caroline: Ma bucur sa te vad Elena...:* Esti bine?

Elena: aagh.. as vrea sa nu mai aud intrebarea asta niciodata.. nu Caroline.. nu sunt bine..

C:imi pare rau Elena.. :)

E: nu conteaza, n-ai de ce..asta e viata..trebuie sa invat sa ma adaptez...

Suntem intrerupte de alta voce cunoscuta..de data asta de o voce calda;era Bonnie

Bonnie : Buna Elena [ma ia in brate] , buna Caroline :)[o imbratiseaza si pe ea]

E&C: Buna Bonnie:)

B:Fetelor ,as vrea sa stam la taclale dar incep orele, si nu vreau sa intarzii .

Mda.. Bonnie e genul de fata studioasa , nu tocialara ..dar este desteapta.