Enigma Felto

Hocus-Pocus...

- În regulă, se calmă profesorul, e cineva în clasa asta care știe lucrurile astea? cercetă privind în străfundul clasei.

             Victoria ridică rapid și sigură pe ea mâna.

- Louis Daguerre a fost un pictor francez care a creat ,,daguerreotypes", un proces ce a dat un stil reflectiv ascuţit, exact ca o oglină, argumentă într-un stil elegant. Acum chiar eşti blocată în zona Retro, şopti ironică spre mine. Faţă tristă.

O linişte de mormânt se aşeză printre noi. 

- Foarte bine, Victoria, spuse domnul Jefferson mulţumit. Acum, începu a continua ideea Victoriei despre procesul Daguerreian, acesta a adus detalii fine şi complexe pe chipurile oamenilor, făcând asta extrem de popular, de la o mie optsute încoace. Dar primul auto-portret  daguerreian american a fost realizat de către Robert Cornelius. Şi da, spuse plictisit, puteţi găsi totul despre el... în manualele voastre. Sau... chiar online!

            Sunetul prelung şi zurliu al clopoţelului dezminti atmosfera dezolantă oferită de această lecţie. Profesorul se ridică, îndreptându-se spre catedră, însă nu uită să ne reamintească a suta oară despre concursul ,,Eroii de zi cu zi", unde neapărat trebuia să depun o poză într-un timp limită.

- Voi zbura alături de câştigător spre Los Angeles unde va celebra onoarea alături de arta din toată lumea. E o ocazie nemărginită de a vă forma o carieră din asta, ne informă în grabă. Aşadar, Stela, Melissa, continuă să strige din modelele fotografice ale clasei, ocupaţi-vă de asta. Taylor, se întoarse către cea mai timidă, nu te ascunde, arătă cu degetul spre ea, aştept cu nerăbdare şi contribuţia ta.

- Da Alex, îmi observă agitaţia de a mă preface că nu îl văd, faci şi tu parte din clasa asta.

M-am ridicat frustrată din bancă, observând cum Victoria încerca să îmi ia locul. Se aşeză lângă el, la catedră, pretinzând a cere ajutorul. Lucrurile tipei îmi atrase atenţia. Bogăţia era punctul ei forte. Adică, priveşte, tot ce are parcă e învelit în tot felul de podoabe scumpe. Şi nu, chiar mai scump decât aurul. Până şi tehnologia ei e mai scumpă decât ceea ce oraşul ăsta deţine. 

          Privind spre tableta ei, am rămas surprinsă să observ că tot ce spusese, toţi pictorii, toate procesele fotografice, erau de fapt preluate... online. Pfa, trebuia să mă aştept la asta.

         M-am deplasat către colţul clasei, unde profesorul încă îi dădea indicaţii Victoriei asupra fotografiilor pe care ea le scotea. Dar Kate îmi atrăgea întotdeauna atenţia cu ceva. Părea diferită, de fiecare dată.

- Hei Kate, am spus zâmbitoare. Cam tăcută azi, nu crezi... ?

- Prefer să ţin tot ce gândesc pentru mine, murmură.

- Ai vrea să mă duc să iau nişte ceai şi să... vorbim ? o consult cu dispoziţie.

- Eşti drăguţă, dar nu azi. Chiar trebuie să îmi fac temele.

- În regulă, atunci. Poate altă dată.

Încercând să facă aşteptarea mai dulce, am început să-mi arunc privirea către toate gadgeturile şi titlurile impunătoare ce făceau clasa măreaţă. ,,Cu siguranţă Blackveil a plătit cât două bănci la un loc pentru aceste computere!" am exclamat în mintea mea. ,,Cu siguranţă imprimanta aceasta îmi va valorifica de zece ori mai bine munca depusă cu fotografiile."