" C-cum adică...?! M-a părăsit?!!"
Se prinse cu o mână de colțul biroului. Corpul începu să îi tremure agresiv. Simțea un gol în stomac. A fost...părăsit. Credea că asta a fost cea mai bună soluție. Credea că va fi mult mai bine după! Credea-
" De ce plângi? "
Simțea două brațe ce îi înconjurau mijlocul parcă cu slow-motion. Mirosul specific și vocea ce îi făcea picioarele gelatină. Se simțea moale în brațele puternice ale celui mare. Dar totodată confuz. Nu plecase?
" C-cum de ești...?"
Se întoarse Jungkook cu tot corpul spre Taehyung, ce își avea încă mâinile pe talia acestuia. Îl privea blând dar cu o oarecare constrângere.
De aceea când cei doi au făcut contact vizual, cel mare își îndepărtă mâinile și apoi și le puse în buzunarul pantalonilor subtil.
" Întrebarea ta era cum de mă aflu aici?"
Reveni la subiect vrând să termine cât mai redepe. Zâmbetul vag i se transformă într-o linie dreaptă.
Jungkook îl privea temător. Nu voia să mai facă nici o mișcare greșită de aceea își măsura fiecare intenție.
Era atât de nedrept faptul că apropierea lor s-a rupt.
Mâinile lor au încetat să se atingă odată cu sentimentul de teamă.
Frica, cel mai aspru dușman.
CITEȘTI
Mᵒᵒɴ | | Tᵉᵃʀ - YᵒᵒNMIN & TᵃᵉKOOK✔️
Short Storyʏᴏᴜ'ʀᴇ ᴍʏ ᴍᴏᴏɴ... ᴀɴᴅ.. ʏᴏᴜ'ʀᴇ ᴍʏ ᴛᴇᴀʀ... ᴏ ᴘᴏᴠᴇsᴛᴇ ɪ̂ɴ ᴄᴀʀᴇ ᴊᴇᴏɴ ᴊᴜɴɢᴋᴏᴏᴋ ɪ̂șɪ ᴘᴜɴᴇ ᴛᴏᴀᴛᴇ ᴀᴍɪɴᴛɪʀɪʟᴇ ᴘᴇ ғᴏᴀɪᴇ. ᴄᴜ ᴀᴊᴜᴛᴏʀᴜʟ ᴘʀɪᴇᴛᴇɴɪʟᴏʀ săɪ șɪ ᴀ ɪᴜʙɪᴛᴜʟᴜɪ săᴜ, ᴋɪᴍ ᴛᴀᴇʜʏᴜɴɢ, ᴀᴊᴜɴɢᴇ să sᴄʀɪᴇ ᴏ ғɪᴄțɪᴜɴᴇ ᴄᴀʀᴇ ᴛᴏᴛᴏᴅᴀᴛă ᴇ ᴘᴏᴠᴇsᴛᴇᴀ ᴠɪᴇțɪɪ ʟᴜ...
