O stii pe fata aceea care stā, ascultā, si nu iese niciodatā din tipare, mai exact pare cā nu se afirmā in nici un domeniu? Ea pare in ochii celorlalti, doar cineva care trāieste ca sā iti fie pe plac, ca sā te ajute, sā te sustina!
Acea persoana poate fi oriunde, o parte din caracterul ei se poate regāsi inorisicine, chiar in cele mai importante persoane, care par fara defecte.
Un "specimen", ca acesta, trāia într-un oras aglomerat, mare, dar foarte deosebit. În acest oras, toate casele erau amenajate într-un mod simplu, cu gust, care îti rāmâneau în minte si sa fi fost doar un simplu turist, care se grābea sā prindā autobuzul.
Ea trāia într-o casā mare, numitā stup, aproape de un râu si de un parc cu multi trandafiri. Aceea casā era numitā astfel, deoarece era o casa mare care gāzduia aproape 10 familii. Era imposibil sā treci pe lânga ea, fāra sā observi poarta ei masiva, din lemn, care avea "gravat" un proverb chinezesc.
>> Cu bani, poti cumpāra o casa, dar nu poti cumpāra ubn"cāmin"<< Membrii familiei erau la fel ca niste albine,harnice, vioaie, dar si tineau in majoritatea timpului o distanta de ceilalti cetāteni. Iarāsi la capitolul acesta Aria, nu se încadra nici pentrucalificativul suficent.
Aria iubea orasul, oamenii din jurul ei, chiar daca multi dintre ei, îi vroiau rāul, dar in mod special iubea sa cālātoreasca. Ei i se pārea cā a cālatori, este la fel cum ai fi legat la ochii cu o esarfa neagra, prin care nu poti sā vezi, iar cu timpul, cum avansezi prin locuri noi, se dezleaga din ce in ce mai mult, pânā vezi clar, parcā e mai clar decât înainte, si mai frumos,decât in vise. In privinta calatoritului mama ei ii spunea mereu:
-Draga Aria, nu iti fa problem, fiindca iti va veni si tie timpul, cat de curand. Poate chiar te vei plictisi de la atatea excursi.
Asa se face ca într-o bunā zi, a venit si vacanta cea mare pentru Aria. Dupā îmbrātisāri cu colegii si unii profesori care de la anul erau pe alt drum, s-a dus în fuga la stupul ei. Acolo a vāzut-o pe Maya, o doamna de vreo 45 de ani, tare iubita de celelalte "albine si bondari", dar in special de Aria, stand in balansoarul din gradina, uitandu-se intr-un jurnal de calatorie. Aceasta doamna era o adevarata artista. Maya la viata ei a cutreierat lumea inlung si in lat, s-a intalnit cu diverse personalitati, a fost mereu la moda, a scris patru carti de succes si a fost regizorul unui film. Intr-un cuvant era o femeie implinita. Poate acesta a fost si lucrul care a fascinat-o pe Aria la Maya, ca ea era opusul ei, un exemplu care ti-l puteai lua.
- Salut! Ce este acest caiet?, o intreba fara aer Aria.
- Drept sa iti spun este un lucru, care imi pastreaza amintirile vii. El ma ajuta mereu cand sunt suparata, trista, sa observ ca exista motive mai bune pentru a fi suparat sau imi arata ca mereu trebuie sa zambesc ca sunt sau am fost asa de norocoasa ca am vazut asa multe lucruri, care poate m-au ajutat sa vad lumea mai bine si sa am un trecut asa implinit. Acest caiet l-am umplut de-a lungul anilor, cu insemnari sau poze specifice acelor cuvinte puse pe hartie!, spuse Maya rar, si cu mici pauze.
- Este extraordinar! Mi-as fi dorit si eu sa fiu asa desteapta, invatata ca tine...
- Intr-o zi vei fi,draga mea, o intrerup-se pe Aria, doar trebuie sa faci multe lucruri, ca nici odata nu sti de unde iti poate sari norocul.
- Eu stiu ce vreau sa fac, striga Aria,si continua cu voce scazuta, vreau sa calatoresc, dar nu sunt sigura daca ar fi o idee buna!
- Tot ce iti doresti cu adevarat ... este o idee buna!
