Destined For You

𝒞𝒶𝓅𝒾𝓉𝑜𝓁𝓊𝓁 2

      „Lottie, ești bine?!" Îl aud pe fratele meu venind în cel mai rapid mod în odaia mea, îngrozit de teamă, dar răsuflând ușurat când mă zărește trează.

      „Da, iartă-mă că te-am îngrijorat, frate.." Mi-am plecat capul în umilință, deși încă mă aflam în stare de șoc, trezită parcă dintr-un coșmar, dar care fusese de fapt o realitate trăită.

      L-am văzut pe blond privindu-mă și el surprins de reacția mea, care nu era una revoltatoare, venind apoi lângă mine și zâmbindu-mi blând, luându-mă în îmbrățișarea lui caldă. Am rămas puțin nemișcată, apoi am închis ochii, ridicându-mi de asemenea brațele în jurul său.

      „Mi-am făcut griji pentru tine, Lottie.. Am crezut că te pierd." M-a privit în ochi când s-a depărtat, mângâindu-mi duios obrazul care era acum ușor îmbujorat. „Ah, e doar vina mea! Trebuia să am grijă de tine cum trebuie."

      Mi-am scuturat vehement capul, dezaprobând afirmațiile sale, realizând că el întotdeauna se învinuia pentru lucrurile rele care mi se întâmplau, oricât de mult îl făceam să sufere. 

      Pentru că am crescut fără mamă, murind când m-a născut, atât Regele cât și fratele meu au încercat să îmi ofere totul, să mă răsfețe, cu toate capriciile, dar ceea ce ei nu au realizat era că eu nu aveam nevoie de lucrurile acelea. Aveam nevoie de afecțiune, de atenție și de sprijin. Deși Claude încerca mereu să fie alături de mine, eu îl îndepărtam, lipsindu-mi figura maternă și cea paternă. Eram invidioasă pe fratele meu, pentru că primea mai multă dragoste din partea Regelui, doar pentru că el era Prințul Moștenitor. 

      Atunci îl învinuiam pe el pentru toate lucrurile rele întâmplate mie, realizând însă prea târziu cât mă proteja el. Dar acum aveam să schimb totul. Nu aveam să îl mai îndepărtez. Mi-am pus în gând să îl apreciez cu adevărat și să îl ajut în a deveni un Rege cât mai bun, cum nu a mai fost văzut niciodată.

      „Știu că nu este locul și momentul potrivit să îți dau această veste, dar vreau să te pregătesc din timp. Îți amintești de Maximilian, nu?" Întrebarea sa îmi tăiase respirația.

      Cum să nu îmi amintesc de cel care și-a înfipt nemilos sabia în pieptul meu? Încă puteam să simt lama bine ascuțită, provocându-mi o hiperventilație. Strângeam în pumni cearceaful alb de pe pat, incapabilă de a-l auzi pe Claude, care încerca să îmi capete atenția.

      „Charlotte!" A strigat el, panicat când a observat că întâmpinam dificultăți în a respira normal. „Adu doctorul de îndată, prințesa încă nu se simte bine!"

      Jena, slujnica mea se grăbi să iasă în căutarea doctorului, dar trebuia să îmi vin în fire. Aveam șansa să schimb trecutul, cum știam ce avea să se întâmple în cazul în care acționam la fel și nu mă schimbam.

      „Sunt bine, Claude.." I-am zâmbit ușor când am reușit să mă liniștesc, respirând acum regulat. „Continuă, te rog."

      „Ești sigură că te simți în regulă?" Mă privea sceptic și îngrijorat, dar lăsă un oftat să îi părăsească buzele când am insistat dintr-o încuviințare. „Ei bine, am hotărât să fii logodită cu Max."

      „De ce el?" L-am întrebat, ceea ce pe blond l-a dus într-o stare completă de confuzie. În mod normal aș fi sărit de fericire să aud această veste, dar nu și acum când știam că ar fi fost capabil să mă ucidă.

      „Lottie, știu cât de mult îl admiri de mică.. Și îmi este un prieten de nădejde, știu că te va proteja." Fuse Claude sigur pe el.

      Oh, cât te înșeli, frate drag...

      Am zâmbit amar cu privirea plecată, umezindu-mi ușor buzele care mi se uscaseră. Trebuia să găsesc un motiv întemeiat pentru a refuza hotărârea luată de blond.

      „Să nu ne grăbim, Claude. Aș dori ca Maximilian să fie cel care vine cu această propunere." Dându-i această replică era suficientă, pentru că știa cât de orgolioasă eram, deși acum aveam altă cauză. Iar Maximilian, oricum nu avea să vină în veci cu această propunere, de unul singur. Doar dacă fratele meu ar fi intervenit, lucru care devenea imposibil după cum îi indicasem blondului.

      Am auzit un alt oftat venind de la Claude, care se simțea învins, incapabil să mă refuze. 

      „În regulă, Lottie, nu o să mă bag în asta, dar, cu o condiție. În doi ani trebuie să îți găsești un soț." Mi-a spus, de data asta mai sever, deși mă privea blând.

      Era normal ca o soră de prinț să se căsătorească pentru a-l face pe el mai puternic, susținut în succesiunea tronului de soțul prințesei. Dar știam că al meu frate drag, Claude, dorea doar să mă vadă fericită, alături de bărbatul pe care îl iubeam.

      Tot ce am putut face pe moment a fost să încuviințez și să zâmbesc. Asta l-a liniștit pe Claude, care s-a ridicat ușor de lângă mine, doctorul intrând în dormitorul meu. Acesta a început să mă examineze, constatând că nu era nimic în neregulă cu mine și că puteam în sfârșit să revin la activitățile mele zilnice, după febra cruntă pe care o avusesem.

      Prințul Moștenitor s-a retras și mai pașnic când a auzit că eram bine, rămânând în cameră cu slujnicele care trebuiau să mă îmbăieze și să mă îmbrace.

      Am ales să port o rochie albastră, de un material foarte scump, cu mâneci aurii, detalii de aceeași culoare și cu mici porțiuni de alb. Toate aceste culori îmi complimentau părul blond și ochii albaștri, punându-mi aceste trăsături în evidență. Jena a ales să îmi îmbrățișeze gâtul cu perle albe, iar degetele cu inele din aur pur și pietre prețioase. Le-am mulțumit fetelor care s-au ocupat de mine, după ce la final, au adăugat la gâtul meu o esență puternică, frumos mirositoare. 

      M-am privit cu atenție în oglindă, având părul desprins, ușor ondulat, aranjat, cu nicio șuviță rebelă. Înainte obișnuiam să mă cred cea mai frumoasă din regat, dar acum.. Nici nu mai puneam atâta preț pe astfel de lucruri.

      Am ieșit din cameră cu două domnișoare însoțitoare, mergând spre locul meu preferat - grădina plină cu flori. În mijlocul acesteia era de asemenea și un loc special unde se putea servi ceaiul. Acela era locul care îmi aducea întotdeauna pace, iar în momentele astea avea să aibă același efect asupra mea.

      Am înconjurat palatul pe exterior, pentru a ajunge la destinația dorită, mult așteptată, dând un colț, unde nu m-aș fi așteptat să mă întâlnesc cu altcineva. Dar, am fost surprinsă când am dat peste Maximilian, care mi-a cuprins talia cu brațul său puternic, oferindu-mi echilibru.