Destined For You

𝒞𝒶𝓅𝒾𝓉𝑜𝓁𝓊𝓁 3

       Am înconjurat palatul pe exterior, pentru a ajunge la destinația dorită, mult așteptată, dând un colț, unde nu m-aș fi așteptat să mă întâlnesc cu altcineva. Dar, am fost surprinsă când am dat peste Maximilian, care mi-a cuprins talia cu brațul său puternic, oferindu-mi echilibru.

      Mâinile mele au ajuns proptite în pieptul său tare, rămânând înghețată pentru câteva clipe, privindu-i chipul arătos, însă m-am trezit imediat din visare. Fără a avea asta în intenție, l-am împins puțin, în același timp mutându-mă și eu mai în spate.

      „Am fost neatentă, îmi cer scuze, Duce." I-am spus grăbită, cu o mică plecăciune a capului. Am vrut să trec de el, fără să îl mai privesc, dorindu-mi să îl evit pe cât de posibil se putea.

      „Duce? Nu era doar Max până acum?" Bărbatul pufni, evident în batjocură, însă tot ce am făcut a fost încă o scurtă plecăciune, retrăgându-mă către grădina plină cu flori.

      Am pășit cu grijă printre flori, pe îngusta potecă, până am ajuns într-un loc mai retras, acoperit, unde puteam servi ceaiul, în spatele meu venind cele două slujnice, care au așezat cele necesare la măsuța de acolo. Am luat loc, privind ușor absentă spre locul unde fusese întâlnirea mea cu Maximilian după trezirea mea. Abia atunci am observat că îmi ținusem respirația în tot acest timp, cât l-am revăzut pe bărbat. Am răsuflat ușurată, tușind de câteva ori, apoi mi-am închis ochii. Oare aveam să scap de același viitor crunt de care avusesem deja parte?

      Am renunțat la orice gând care avea să îmi perturbe liniștea și am început să beau din ceaiul cald și dulce de iasomie și trandafir. Îmi doream din suflet să am parte de această pace întreaga mea viață, departe de orice scandal al regatului, departe de societate. Dar știam că lucrul acesta nu era posibil, născută fiind ca prințesă.

.

.

.

      MAX's POV:

      „Am auzit că  Charlotte s-a trezit." Îi spun prietenului meu, Claude, care era fratele tinerei prințese, dar las deoparte faptul că dădusem mai devreme peste ea.

    „Oh, da. Nu știu ce aș fi făcut dacă nu și-ar fi revenit cât mai curând.." Îl aud oftând pe blond, lăsând o clipă documentele dintre mâinile lui, pe care le mută peste față. „În orice caz, se pare că nu dorește să te oblig legat de căsătorie." Mai adăugă când se ridică de la biroul său, venind lângă mine și punând mâna peste umărul meu. „Ai scăpat de o grijă."

      Am încuviințat din cap, rămas însă surprins. Charlotte nu mai voia să se căsătorească cu mine? Prințesa aceea răsfățată care mereu încearcă să îmi atragă atenția? Tare dubios îmi pare acest lucru. La fel și întâlnirea de mai devreme cu ea. Ar fi găsit orice modalitate să mă țină lângă ea pentru cel puțin o oră. M-ar fi convins prin orice mijloc să beau ceai cu ea. Dar, în ciuda așteptărilor mele, ea nu a făcut asta deloc.

      „Dar nu ți se pare o decizie cam bruscă din partea ei?" L-am întrebat pe Claude, vrând să văd și părerea lui.

      Blondul a început cu un oftat lung, "Sincer, după câți ani a încercat să primească atenția ta, probabil s-a plictisit și ea de tine." La urmă a surâs. „Dar cred că ești tare fericit de asta."

      „Nu crezi că există un alt bărbat în viața ei, de care nu vrea ca tu să știi?"

      „Un alt bărbat? Poate din visele ei. Nu a avut când să meargă la întâlniri și mereu a stat după tine. Chiar și când nu observai lucrul acesta." Mi-a răspuns răzând la întrebare, dar pe mine nu mă convinsese. 

      Prințesa nu se putea plictisi atât de repede de mine, mai ales când mereu ar fi dorit să fiu în prezența ei. Ar fi putut să fie însă un alt plan de-al ei să îmi atragă atenția.

.

.

.

      Am terminat treburile pe care le aveam de făcut împreună cu Prințul Moștenitor, apoi am părăsit palatul său, ieșind din nou în curtea regală. Soarele apunea, iar grădina plină cu flori din față arăta și mai frumoasă decât în restul zilei. Privirea mea s-a îndreptat către locul retras și acoperit, unde prințesa încă se afla acolo. Părea pașnică, stând cu ochii închiși, buclele aurii curgându-i peste umeri, până la talie. Era cu adevărat superbă, însă comportamentul ei mereu ajungea să îi murdărească trăsăturile fizice perfecte.

      Mi-am scuturat capul, venindu-mi în fire și văzându-mi de drumul meu către trăsură, urcând în aceasta pentru a mă deplasa înapoi acasă, la ducat.

LOTTIE's POV:

      Mi-am redeschis ochii după câte minute lungi de odihnă, auzind trăsura cu emblema Ducelui Askanier, trasă de cai, plecând de pe teritoriul palatului. Atunci m-am ridicat de pe scaunul care devenise ușor incomod după atâtea ore petrecute pe el și am început să trec printre trandafirii roz care înconjurau poteca. Mă aflam singură, lăsând slujnicele să plece mai devreme de lângă mine.

       M-am oprit însă în loc când am auzit trăsura întorcându-se de unde plecase, din ea ieșind un Maximilian grăbit și încordat. Se îndrepta spre mine cu pași apăsați. Ochii mi-au coborât la mâna lui care prinse sabia, scoțând-o iute din teacă și îndreptând-o spre mine. Nu am putut sa privesc în continuare, cuprinzându-mă teama, închid ochii. Oh, nu.. Este inevitabil să scap de această moarte. 

      Se auzi un geamăt puternic de durere, nările fiindu-mi învăluite de un miros de sânge. Am deschis însă ochii când nu am simțit durere, începând să țip în momentul în care Max întinse mâna spre mine.

MAX's POV:

      Așezat în trăsură în drumul spre casă, cu brațele încrucișate la piept, am început să mă gândesc la locul unde era prințesa așezată și cât de liniștită era când dormea. M-am încruntat însă când un lucru a început să mă deranjeze. Deși era o potecă pentru a merge prin grădina cu flori, iarba din anumite locuri ale grădinii era călcată, iar prințesa era singură.

      „Întoarce trăsura!" Am strigat, făcând vizitiul să oprească animalele din față, făcând apoi cale întoarsă către palat.

       În momentul în care am ajuns înapoi la palat, nu am așteptat ca trăsura să oprească și am sărit rapid din ea, îndreptându-mă către prințesă, care nu părea să fie conștientă de pericolul în care se afla, mai ales când se opri în loc când mă apropiam de ea. Însă înainte ca bărbatul aflat în spatele ei să facă vreo mișcare, am scos sabia din teacă, înfigând-o cu dexteritate în gâtul bărbatului, care căzu mort pe spate, lăsându-mă cu sabia în mână, plină de sângele care se prelingea pe iarba verde.

       Când prințesa își redeschise ochii, am ridicat mâna spre ea, pentru a o trage departe de bărbatul mort din spatele ei, însă aceasta începu să țipe.