𝟔 𝐩.𝐦.

1 a.m.

ch - 2

- Ok.

- Trebuie sa accepti, daca nici acum nu o faci o sa te ucid eu inainte sa o faci tu singur.

- Ok.

- Serios dupa ce ca Haejun te-a ajutat care- nu-i sta in fire-

- Yujin. spun si o apuc de brate, oprind-o din murmurile ei. Am zis ok. Am zis ca accept.

- Stai, serios? raspunde ea confuza.

Imi dau o palma peste fata, deja regretand ca m-am incurcat cu astia doi.

Din nou.

- Yujin ai aproape 500 de ani, nu inveti nimic pe drum?

Amintirle mele se sterg, dar tot stiu mai multe decat ea. Este extraordinara.

Extraordinar de proasta.

Aceasta se uita urat la mine.

- Yah, ar fi bine sa te comporti frumos, Haejun a spus ca nu poti gasi fata daca nu sunt eu prin jur. spune si ranjeste spre mine.

- Adica Haejun stie cine e, dar mi te-a trimis ca sa ma puna s-o gasesc. Jur ca pana mor o sa trebuiasca sa ii dau o bataie zdravana tipului aluia.

Ea zambeste la mine sincer amuzata.

- De ce razi?

- Pentru ca tipul ala conduce lumea.

- Nu, nu conduce lumea, conduce destine, sunt altii care conduc intreg universul.

- Cata geloziee~

Eu ii arunc o privire urata, iar ea isi redreseaza vocea.

- Ah, nu cred ca ti-am spus. Dar vei fi o celebritate.

Ce.

- Yujin, am 430 de ani, crezi ca lumea nu o sa isi dea seama ca nu imbatranesc? De ce crezi ca ma mut de colo colo la fiecare deceniu?

- Exact, iar acum te vei muta din nou, acum ca ai 430, iti poti petrece zece ani din viata fiind o celebritate.

Dupa nenumarate ture pe hol si trageri de par ajung pana la urma sa renunt la ideea ca am vreo scapare.

Odata ce am zis da, totul deja a inceput.

Dar macar,

Dar macar o sa intalnesc persoana pe care am asteptat-o atatia ani.

- Haide.

- Unde? Trebuie sa ma intorc in clasa.

- Hyunjin. Nu te mai intorci acolo.

Apoi m-a lovit. Jeongin. Nu o sa-l mai vad niciodata.

- Acum haide, trebuie sa semnam contractul.

Si prin contract s-a referit la Haejun facandu-ma sa plec in fata lui si sa promit ca nu imi schimb parerea despre pact.