Salam săsesc şi merele cu haur

Hoțul de cărți

Oana şi Laura plângeau în casă după copilul lor. Erau așa de când s-a mutat cu chirie. Bunica Ami încerca din răsputeri să le facă să zâmbească:

- Gata, maică! Uite, cioc-cioc!

- *bocete*

- Nu, trebuia să spui Care e? ca eu să spun ceva amuzant.

- Doamnă Vanilla, intervenise Laura, nu cred că are chef cineva de glume.

- În plus corect este Cine e? nu Care e?, s-a dat mare Maria

- Păi eu așa ziceam pe vremea mea, procopito!

- Procopsito! corectă Oana.

- Uf, voi cu româna voastră! Nu mai are nicio glumă sens dacă o corectați! Eu am plecat de aici, nu stau să îmi ud șoșetelie pe parchet! Deja se umflă, vedeți?

- Șosetele... spuse Oana îngândurată și foarte încet.

Deodată bate cineva la ușă.

- Mă duc eeeu!

- Nu, Adi, scumpule! îl rugă Oana. Iar o să credă veciniica te-am crescut descreierat. Las-o pe Ștefania.

- Nu îi ofer locul meu unei fete siloase. Ce-are dacă îmi mănânc mucii, fițoaso!

- Pleacă de aici! zise Ștefy revoltată și scârbită

- Atunci dă-i-l lui Emrah.

- Bună idee! Iiiiiiii!

În timp ce se ducea Emrah să deschidă ușa, Laura a întrebat-o pe Oana ce a mâncat Adi de dimineață. Speriată a dat din umeri foarte lent.

- Mamă, e Alexandra la uuușăăă!

- Alexandra? Ce faci? De când nu ne-am mai văzut?

- De 4 zile. Cred că am să-ți zic ceva imporant pentru tine și Laura.

- Și pentru mine?

- Da. E legat de Sticlete.

- Cine e sticlete? a întrebat Emrah.

- Salamul vostru care a fugit de acasă.

- SĂSESCU?! au zis în cor și copiii și cele două mame.

- Unde e? Ce știi de el? a întrebat Laura plângând.

- Păi...

Alexandra a povestit tot, cum voia să ajungă la Măr-cu-Haur, cum au întâlnit cuplul din volvo, cum l-a călcat pe Costin și cum l-a lăsat singur în căutarea Ruginei.

- În primul rând, a comentat Oana, mersi că l-ai călcat, iar în al doilea... CUM SĂ ÎL LAȘI SINGUR PE DRUM?! Bietul copil... Mi se face rău!

- Mai taci, copilă! Biata femeie crede că eu te-am făcut sclifosită, ceea ce toată lumea știe că nu e adevărat!

- Buni, nu-i cazul. Copilul poate fi mort de mult!

- Și ce dacă-i mortăciune? N-am ce face. Nu-s vinovată.

- Și dacă nu e? o inviora Alexandra. Poate acum vine înapoi sub formă de bomboană, cum își dorea.

- Poate că ai dreptate...

- Dacă vine chiar în momentul ăsta și sună la ușă?

- Ei, să nu ne pripim...

Soneria cântă din nou.

- Fată, ești nebună? Chiar e Săsescu? Alexandra, de unde?

- Am zis și eu. Nici eu nu credeam.

Emrah a deschis ușa. Chiar era Săsescu, doar că sub aceeași formă de salam. Toate mămicile au sărit grămadă pe el ca pe Harry Styles. L-au pupat, l-au dojenit, apoi și-au dat seama că nu avea nimic schimbat.

- N-ai ajuns la Măr-cu-Haur? a întrebat tristă Alexandra.

- Ba da, dal am nevoie de caltea cu lăzboaiele, mamă Oana. Dacă nu mi-o dai nu mai voi fi bomboană!

- Of, scumpule...

- Ce s-a întâmplat? Ai aiuncat-o?!

- Cum să o arunc?! Nu! Dar... a venit un hoț și a furat-o.

- CE?!