Blestemul

1. Ajută-mă

1 . Ajută-mă

 

16  august 2014

 

Vântul bătea cu putere  , iar crengile stejarului  loveau  constat fereastra mea . Deodată lampa pâlpâie , iar o șoaptă se aude provocându-mi fiori.

Ajută-mă

Șoapta se aude din stânga mea , însă curajul îmi lipsește cu desăvârșire . Înghitind în sec , întorc ușor privirea și țip . Țip din toți rănunchii , inima mi se oprește de spaimă . Vrând să mă îndepărtez de creatura ce șoptește necontenit , cad pe podea , iar târâș mă îndepărtez lipindu-mă de peretele camerei mele .

Ajută-mă

Respir sacadat  , gândindu-mă la o soluție de scăpare . Fereastra se deschide făcându-mă să tresar , iar frigul pătrunde în cameră și  frica se instaleaza în vene . Nici dupa 8 ani , de când mi-am descoperit puterile , nu m-am obișnuit cu chestia asta .

Ajută-mă

Mă apucă strâns de braț , unghiile negre și pline de pământ  sap  adânc în pielea mea. În următoarea clipă sunt aruncată în perete , iar mâna ei este înlănțuita in jurul gâtului meu  nelăsându-mă să respir .

Ajută-mă

-N...nu po...pot! șoptesc cu greu .

 Creatura nu slăbește strânsoarea , din contră strânge mai tare . Mă privește  cu ai săi  ochii negrii , plini de o furie nemaîntâlnită . Fața ei este violet, brăzdată de cicatricii ce-mi provoacă fiorii reci , iar mirosul de putrefacție îmi provoacă scârbă . Privirea ei , însă coboară spre gâtul meu , mirosind ușor , îsi linge  buza neagră . Limba ei era despicată ca a șerpilor , înfiorându-mă mai tare .  Îmi dă drumul , iar eu cad pe podea , ghemuită încercând să îmi reglez respirația . Simțind  ceva prelingându-se pe gâtul meu , îmi cobor privire , văzând cum bluza mi se pătează de un lichid roșu.

Sânge

 Ridicând privirea , cu ochii măriți  privesc înmărmurită  cum   în spatele creaturi , o ceață neagră îmi decora camera . Ceața cuprinde creatura de talie trăgând-o  înspre fereastră .

Ajută-mă

Lacrimiile formau râuri pe obrajii mei palizi . Ducând mâna la  fața , vrând să-mi șterg obrajii , rămân înspăimântată  când observ că lacrimiile mele sunt roșii precum sângele . Pentru prima oară lacrimiile mele sunt de sânge . Fereastra se închide  brusc , lumina revine la normal , iar camera se luminează . Eu  stând  ghemuită lângă perete neavând puterea să mă mișc , mă gândesc la acea ceața întunecată ce ma salvat de creatura ce voia sa ma omoare .  Revenindu-mi din șoc , mă ridic ușor , ducându-mă la fereastră  cu pași nesinguri si temători  . Deschid fereastra plimbându-mi privirea în toate părțile încercând sa găsesc acea ceața , însă fără succes . Îmi îndrept ochiispre cer și  privesc luna , ce străluceste ca o regină printre supusele sale , stelele . Lăsând ferastra  deschisa , mă așez  în pat  și mă  bagsub  pătură ,parcă vrând să mă protejez de tot ce este rău . Gândindu-mă  la colegii mei și la părinții mei , la viața lor normală , fără blesteme înfricoșătoare. I-au perna în brațe   și uitându-mă la ceas conștientizez că mai am doar  3 ore jumătate de somn . Închizând ochii  imaginile cu aceea creatură revin în forță , însă încercând să le ignor adorm ușor .

***   

Zori zilei se ivesc , iar eu încă strângeam perna la piept , transpirata si cu lacrimi curgandu-mi pe obrajii . Alarma suna si chiar daca eram treaza , amm tresarit , gandindu-ma la aceea creatura infricosatoare  si sperand ca totul sa fie doar un cosmar , insa m-am resemnat de mult cu gandul ca viata mea e un cosmar si ca niciodata nu o sa ma trezesc . Un hanorac  negru , un tricou negru  , blugi negri si ghetele mele formau imbracamintea mea zilnica . Parul lung si negru mi-l prind intr-un coc negijend , apoi imi i-au geanta si pachetul de tigari . Ies pe usa , fara sa-mi salut parintii , oricum nu ma baga in seama si ii inteleg . Afara totul stralucea de veselie , ceea ce este straniu pentru acest satuc uitat de lume si blestemat .

Ajunsă  în fața liceului , gardurile electrice  și gardenii , îmi provoacă   greață . Ce se poate întâmpla într-un sat uitat de lume ? Cum am intrat pe poartă ,  toți au început să șoșotească și să mă privească urât . Este și normal doar sunt ciudata liceului și îmi merit pe deplin renumele .

-          Să înceapă iadul... șoptesc deznădăjduită .

 Cu privirea în pământ , cu pași repezi și cu respirația întretăiată , înaintez spre școală intrând fulger în clădire . Orele începuseră , iar eu mă grăbesc spre sals de clasă . Intrând  șoptesc scuze pentru că am întârziat , mă așez în bancă și îmi scot cărțile .

Temperatura scade , ferestrele se deschid , tunetele și  fulgere brăzdau cerul , iar un vânt năprașnic cuprinde clasa . Simțind o respirație rece venind din partea stângă , mă întorc lent și îmi simt inima oprindu-se în piept de frică .

Ajută-mă

 Creatura deschide gura , iar limba despicată se îndreaptă spre mine . Țip din toti rănunchii închizând ochii .

-          Domnișoară Stone !

Țipătul profesorului de matematică , mă trezește la realitate . Deschizând ochii , nimeni nu e panicat , ferestrele nu sunt sparte , iar afară nu este nici o furtună . Cuprinsă de rusine , durere si tristețe , apuc ghiozdanul  , îndreptându-mă fugind spre padure . Mă așez la umbra unui bătrân stejar , și dau drumul lacrimilor  . Mii de gânduri îmi zboară prin minte , însă unul mă face să mă opresc din plâns : sinucidere .

Ajută-mă

Furioasă și speriată mă ridic în picioare și privind în toate părtțle țip:

-          Ce vrei de la mine ?

Ajută-mă

-          Nu am cum să te ajut.

Ajută-mă

-          Lasă-mă în pace

Ajută-mă

-          Ia mai du-te dracu!

Îmi i-au ghiozdanul și pornesc spre casă .