Doar Tu Si Eu

Samira

Era ora 7:00, 13 Septembrie 2021, iar soneria de la telefonul Samirei suna insistent. Samira, de sub patura calduroasa intinde mana pe jumatate adormita si incerca esuand sa o inchida. A spus de atatea ori ca o sa-si schimbe melodia de la sonerie, deoarece asta o scotea din minti, avea note mult prea ascutite si era repetitiva. Dar, la fel ca multi dintre noi probabil, pe parcursul zilei uitam de asta, astfel ca soneria ramane acceasi mereu.

 Incet Samira se ridica cu greu dein pat ca sa inchida alarma. Dupa ce o inchide se intinde inapoi in comfortul patului, desi stie ca intr-o ora incepe scoala. Avea atatea de facut tocmai de dimineata, sa faca un dus, sa-si faca de mancare, sa-si calce uniforma scolara, sa-si faca parul, sa-si pregateasca ghiozdanul cu cartile si caietele pentru scoala, sa-si lustruiasca pantofii si sa inceapa o noua zi. O rutina obisnuita pentru majoritatea oamenilor, insa pe parcursul timpului, Samira se simtea din ce in ce mai obosita sa continuie in ritmul acesta. Ea statea doar in lenjeria intima intinsa in pat, dand orice ar fi avut mai drag pe moment sa poata sa se culce din nou. Dar cum nu avea de gand sa fie pedepsita la scoala pentru intarziere, s-a ridicat si a inceput rutina mentionata adineauri. A facut rapid un dus, spalandu-se cu samponul ei preferat cu scortisoara primit de la Sandy, colega ei de clasa. In fiecare an de craciun elevele fac shimb de cadouri, iar ea a primit cadou acest sampon din partea lui Sandy. Mereu cand se spala cu el Samira se gandeste la ea, desi, in realitate, aceasta e prea rusinoasa sa ii vorbeasca. Asa cum multi ne imaginam in dus cum castigam argumente si venim cu replici foarte bine gandite, asa si Samira se gandea cum vorbestea ea cu Sandy. In graba a mancat micul dejun, s-a imbracat cu uniforma, care era o camasa subtire si o rochie destul de scurta, albe cu linii turcuaz, o imbracaminte foarte draguta. 

Pe drum a realizat ca a uitat sa se pieptane, asa ca incerca sa-si aranjeze parul cu mainile. Desi Samira era foarte draguta, o fata inalta si subtire, cu ochi fermi si par lung brunet, si dadea mereu impresia unei fete serioase si hotarate, aceasta era foarte ametita si rusinoasa. Samira traia singura, a fost orfana, asta fiind motivul comportamentului ei sangvinic, intr-un bloc saracacios, dar macar aproape de scoala. Poate ati realizat pana acum, insa Samira avea probleme mari in gasirea motivatiei si a respectului de sine, cu greu socializa si se temea de lucruri normale care necesitau implicare in societate, nu a fost niciodata ,,una din fetele de gasca,, si nu prea avea prieteni nici la scoala. Dar, era bine, pentru ea era bine asa cum e, fiind obisnuita sa traiasca asa, nu simtea neaparat tristete din cauza acestor motive, stia si accepta de mica faptul ca in viata este mai multa suferinta decat fericire, si ca asta e firea normala a lucrurilor.

 In scurt timp aceasta a ajuns la scoala, a intrat in clasa si s-a asejat linistita la locul ei, o banca in spatele clasei langa fereastra. Statea cu capul pe maini, uitandu-se in gol pe geam, ascultand vorbele ce ieseau din galagia clasei acesteia. Nu conta ce vorbeau colegele ei, nu conta ca o barfesc sau ca vorbesc de baieti, Samira ramanea linistita si neimplicata, uitandu-se pe geam, cautand un motiv de a continua calatoria aceasta numita viata. Uneori mai venea cate o colega la banca ei sa o intrebe cate ceva, comunica putin politicos, dar nu intretinea discutia, deoarece se simtea automat rusinata cand cineva dorea sa vorbeasca cu ea, asa ca incerca sa incheie orice discutie.

 Atentia i-a fost distrasa de o persoana care tocmai intrase pe usa, era Sandy, colega ei de clasa care i-a facut ei un cadou craciunul trecut. Chiar in momentul in care Samira si-a ridicat ochii sa se uite la ea, si Sandy si-a intors capul spre Samira, facand contact vizual. Samira s-a inrosi instant, si rapid si-a intors privirea catre fereastra, urmata de ganduri de invinuire. Stia ca nu ar fi trebuit sa se uite la ea, acum stie ca s-a uitat, a fost stanjenitor, acum crede ca e o ciudata. Astfel de ganduri ii treceau intru-una prin mintea Samirei, caruia ii era frica sa-si mai ia ochi de la geam de frica ca Sandy ar putea inca se se uite la ea. 

 Orele au inceput, iar Samira a avut o atitudine absenta mai toata ziua, cum are mereu, privind spre profesoara in gol, gandindu-se la Sandy. Isi magina cum dupa ore aceasta ar fi asteptat ca toata lumea sa iasa din clasa si sa plece spre casele lor, si sa ramana doar ea cu Sandy in clasa, singure. Cum Sandy s-ar apropia de banca ei, cum s-ar juca cu parul ei si cum ar asculta-o, lasandu-si grijile pentru un moment pe umerii ei. Visand asa, ziua a trecut foarte repede, iar orele s-au terminat. Samira nu se ridicase inca din banca, asteptand parca implinirea fanteziei ei copilaresti, cu toate astea, Sandy a iesit printre primele din clasa impreuna cu cateva colege razand si vorbind, singurul lucru ramand impreuna cu Samira fiind dezamagirea din inima ei. Intr-un final s-a ridicat ramanand ultima in clasa si isi strangea cartile de pe banca trista, insa, oprindu-se cand auzi pasii cuiva care veneau spre clasa. Era chiar Sandy, care isi uitase geaca in cuier si a venit dupa ea. Samira statea cu cateva carti la piept, uitandu-se rusinata catre Sandy care isi lua ramas bun de la ea si ii ura o zi buna dupa ce isi recuperase geaca si plecase. Probabil Sandy era o vrajitoare, deoarece urarea ei isi facuse efect asupra Samirei, care simtea ca datorita acestei mici intalniri, ziua ei s-a inbunatatit. Astfel ca, de data asta cu capul sus, a pornit spre casa cu un zambet pe fata, care avea sa o acompanieze toata ziua. Un gest  mic cu un efect puternic, de atat a fost nevoie din partea lui Sandy care involuntar i-a luminat ziua Samirei. Acasa, Samira a facut o baie calduroasa si, s-a culcat linistita si plina de speranta ca, poate, a doua zi, Sandy o va remarca din nou.