Păcate Din Trecut

Preview 12

     Câteodată un puternic sentiment de vină te lovește, deși ești mai inocent decât Fecioara Maria. Câteodată toate încercările tale de a face bine, sunt în van. Rămâi blocat cu mintea undeva departe de realitate, într-un loc unde nu există pericol și moarte. Anii petrecuți la periferie nu m-au pregătit pentru așa ceva, deși am văzut moartea de atâtea ori în ring, niciodată nu mi-a fost mai teamă de ea, ca acum.

     - La naiba cu tine, strig și încerc să apuc volanul, însă curba bruscă în care am intrat mă aruncă în dreapta, lovindu-mă destul de tare cu capul de geam.

     Toate stările posibile mă trec în doar o secundă, atunci când îmi simt tâmpla arzând, iar lichidul cald de culoare roșie își face drum pe obrazul meu. Cu ochii întredeschiși privesc în oglinda retrovizoare, unde pot vedea destul de neclar două mașini ce se apropie din ce în ce mai mult.

     Au venit.

     Îmi recapăt conștiința abia cand îmi dau seama că am ieșit de ceva timp din oraș, fiind pe autostrada ce duce către Groapa Diavolului. Locul în care puțini au curajul de a se aventura, din cauza perimetrului abrupt. Te apropii la mai puțin de zece metri, iar pământul se surpă cu tine, căzând la o adâncime mare.

     De aici nu mai ai cale de scăpare, fato.

     - Oprește mașina, idiotule, țip încă o dată, însă bărbatul ce acum are un rânjet dabolic pe chip, mă ignoră.

     Nici măcar pistolul ce încă îl am în mână nu îl sperie. Pentru numele a tot ce-i mai sfânt, în ce m-am băgat?

     Tresar violent, cand groapa ce o luam cu roata din față, mișcă puternic mașina. Îmi îndrept din nou privirea către el, panica fiind instalată oficial. A pierdut controlul volanului. Iar noi rulăm cu peste 150 la oră, moartea fiind la mai puțin de un kilometru în fața noastră.

     - A venit momentul să-ți saluți tatăl,  îmi spune, luând mâinile de pe volan.

     - Dracu să te ia, nenorocitule!

     Încerc încă o dată să apuc volanul, însă durerea ce îmi străpunge mâna stângă, mă paralizează. Idiotul mi-a înfipt un briceag în braț. Sunt total panicată la imaginea ce îmi apare în fața ochilor, groapa fiind atât de aproape. Îmi duc mâna dreaptă și apăs cu putere locul de unde sângele a început să curgă din abundență. Inima mi se oprește, aerul este insuficient, iar eu încep să tremur din toate încheieturile.

     - Anna!

     Cu lacrimi în ochi, aud înfundat vocea dură și speriată ce se aude în casca primită de la Drayce. Încep să plâng ca un copil, fiind într-adevăr speriată.

     Aceasta este momentul în care am știut. Duritatea și teama din vocea sa m-au trezit la realitate. Deși tot corpul mă doare, și îmi este aproape imposibil să mă mișc, trag piedica pistolului. Nervii mi-au luat cu asalt trupul, și cu o privire de psihopată scăpată de la balamuc, apăs trăgaciul.

      - Salută-l doar tu pe tata, jegule, șoptesc.

      Capul îi cade inert, fiind străpuns de glonț. Scap pistolul din mână, fiind împăcată cu mine, și pregătită să îmbrățișez moartea.