Păcate Din Trecut

Preview 25

     - Este a treia masă pe care o refuzi.

     Îmi dau ochii peste cap plictisită, fără să îmi pese cu adevărat de ceea ce spune Monte. Chiar mă gândeam când va avea și el de gând să apară.

     - Nu simți și tu că este un deja-vu? îl întreb senină, privind în continuare ploaia de afară.

     Îl aud mișcându-se prin cameră, cel mai probabil lăsând tava cu mâncare pe mica măsuță, și făcând câțiva pași spre mine. Dintre toate persoanele pe care așteptam să le văd astăzi, Monte era ultima. A trecut foarte mult timp de când noi doi am purtat o discuție normală, și mereu am spus că îmi lipsește ca și prieten.

     De aceea l-am și întrebat dacă are parte de un deja-vu, pentru că ultima dată s-a întâmplat acum doi ani când am ajuns aici, fiind exact în aceeași situație ca și acum.

     - Nu este nici un deja-vu, Anna, vorbește calm, acesta este doar rezultatul alegerilor tale.

     Îmi întorc privirea spre el, găsindu-l rezemat de ușa balconului, cu mâinile adânc îngropate în buzunarele pantalonilor de stofă albi. Bărbatul acesta mereu arată ca și cum urmează să defileze pentru o casă mare de modă, atât de bine este îmbrăcat.

     - Apreciez susținerea ta, îl iau peste picior.

     - Dacă ai judeca totul la rece așa cum o făceai la început, acum nu mai erai în situația asta.

     - Nu ți-ai găsit persoana potrivită pentru a îi ține o morală, răspund.

     - Nu îți țin o morală, își dă ochii peste cap, luând loc lângă mine, ci îți sunt alături, ca în vremurile demult apuse.

     Un zâmbet mic mă încearcă, la fel și amintirile pe care le am cu el.

     - Nu ar trebui să fii alături de Francesca? spun, ridicând o sprânceană în semn de întrebare.

    - Nu ar trebui Leonardo să fie alaturi de tine?

     Și cu o simplă întrebare mi-a închis gura.

     - Francesca este în aceeași situație ca și tine, vorbește la fel de calm, însă îmi dau seama că este cu adevărat supărat, trebuie să învețe că ceea ce voi ați făcut nu este în regulă.

     De această dată râd. Un râs sănătos, pentru că mi se pare de-a dreptul absurd ceea ce se întâmplă. Ca prin magie ne-am întors în trecut. Trecutul în care legile mafiei și ale acestei familii se aplică cu strictețe asupra mea, iar în care Leonardo nu este nimic altceva decât același Capo fioros pe care l-am cunoscut.