Suntem in ultima luna de scoala, nu ma pot obijnuii cu ideea ca voi pleca,nu imi voi mai vedea parintii,prietenii,dar cel mai dureros nu o voi mai vedea pe ea...incerc sa fac ceva in legatura cu asta,insa orice as face ar fii in zadar,intr.o luna plec...:(
Ea era atat de minunate,ne intelegeam atat de bine, vorbeam zilinic,la scoala,la telefon,pe facebook,mergeam la ea, venea la mine,insa eram doar prietene...din pacate
,,peste 3 saptamani..."
E marti mai sunt 3 zile si fiecare vom pleca pe drumul nostru,toata lumea e atat de nostalgica,de trista...eu...nu ma recunosc,mereu mi.sa parut ca cea mai mare prostie sunt sentimentele...si acum ce dracu se intampla?!
Stand afara singura intr.un colt de curte, vine cineva de la spate..
S : o sa fie bine! O sa tinem legatura...o sa ne vedem...nici nu iti vei da seama ca nu suntem in acelasi oras...
Eu: :( nu stiu ce sa spun, stiu doar ca nu va mai fi la fel,totul se va schimba...absolut totul...
S:stiu...dar o schimbare nu e mereu un lucru rau...poate o sa iti placa si o sa iti fie mai bine acolo...
Eu:nu are cum sa imi fie bine fara oamenii pe care ii iubesc...
S :...:( poate vei intalni o persoana care te va face sa uiti chestiile astea
Eu: poate...(dar in sinea mea,, fuck, eu te iubesc pe tine,nu vreau pe altcineva" dar nu putea zice nimic,nu am fost niciodata suficient de curajoasa!: (
