Cine eram eu? Un copil cu bube. Și ce puteam sa fac? Mai nimic înafara de a mă scărpina si a număra petele rosii.
Au trecut două zile și eu nu am facut absolut nimic. Nu găseam ceva interesant până când mi-am amintit de Tumblr. Era ideea perfectă pentru mine. Aveam la dispozitie tot timpul din lume sa învăț magia lui, în plus, mi-am pregătit toți nervii.
Am reușit să aranjez si tema și playlist-ul cam în două ore. De data aceasta nu am mai dat greș, am fost așa mândru de mine.
Temă aveam, playlist aveam, dar mai lipsea ceva: o categorie în care să-mi încadrez blogul. Pe atunci eram admin la We Lov' Life și începător cu edit-urile, așa ca m-am gândit să îl citez pe Nane.
Îmi făcusem planul A: dacă prindeau citatele lui Nane o să-mi trântesc și eu gândurile pe poze sau în poezii. Dacă planul A dădea greș, aveam de unde alege, până la Z mai erau multe litere.
