E greu sa sti ca lumea începe intr-o clipa sa se prăbușească. Sa te gândesti cum sa scapi de acel "demon" care iti pătrunde pana in sânge. Sa crezi ca nimic nu-i bun in viata ta. Ăh da... Așa sunt eu... O fata de 14 ani care traieste o adevarata lupta cu interiorul. Care dorește sa scape de întreaga omenire care o judeca... Ehh asa-s oamenii... mici bestii... pline de ură... M-am obișnuit... Am obosit sa cred ca viata-i roz... ca o pata de culoare te ajuta sa treci peste orice... Nu-i asa.. Acea pata de culoare nu iti da incredere ,te face sa te simti nostalgic...Am inceput sa nu mai am incredere in oameni. Am inceput sa ii dezamagesc... Sa nu fac nimic bine din tot ce își doresc ei. In mare parte asta-i viata mea... O viata care are un "curcubeu de vise" neîmplinite....Acele vise pe care orice copil si le imagineaza.. Insa eu nu sunt așa. Nu sunt o fata obisnuita pe care toti si-o doresc langa ei. Ei sunt o depresivă... Caut durere in toate locurile posibile. Ma hrănesc cu durere. Uneori chiar si pe mine ma doare atât de tare încât vreau sa mor... Sa scap de acest "tărâm" al inexistentei..
CITEȘTI
SAD
SpiritualHeei, eu sunt Mădă :3,sper sa va placa "povestea" mea >:D<. Imi cer scuze pentru unele greseli de ortografie. Ly <333333
