" Nu mai suport. Ma simt asa inexistenta. Dar de data asta-i totul diferit. Nici lama nu poate sa imi aline durerea. Ma gandesc ca poate moartea ar fi solutia durerii mele. Deschid robinetul lasand apa sa curga. Imi iau lama. Ma dezbrac de haine si ma asez in cada rece. Incep sa tremur. Nimic nu ma mai poate opri. NIMIC... De data asta sunt sigura de ce fac.
Trag cateva linii cu lama pe vene si le las jos, sa pluteasca in apa. Sangele iese ca o cascada rosiatica. Apa prinde o culoare rosie. Imi bag capul sub apa si stau asa pentru cateva minute. Imi asez toate gandurile de la cap la coada si realizez ca singura mea sansa la fericire este moartea.
Imi deschid ochii. Peretii par sa aiba o culoare palida. Ma uit in jur. Ma aflu la spital. Imi privesc mainile. Nu le pot misca. Par sa aiba un bandaj dur , de culoare alba. Pe el se afla si cateva pete rosii... Presupun ca de la sange. Dar cine m-a adus aici? Nu stia nimeni ca eu vreau sa mor... Trebuia sa ma lase acolo. Nu s-a gandit nimeni ca eu nu am nici un rost? Nu am cerut asa mult. Am vrut doar sa fiu lasata in pace... Era atat de greu ? Nu, nu era. Oricum nu o sa vina nimeni la mine. Tot singura o sa raman. Daca muream , scapau toti de o "pacoste" ca mine. Faceam fericite mii de persoane.Se aud pasi pe hol. Banuiesc ca vin parintii mei, care o sa imi puna zeci de intrebari despre starea mea. Ei nu mi-au vazut niciodata adevarata fata. Nu sunt o persoana placuta. Usa salonului se deschide. Nu stiu ce sa fac. Ma prefac ca dorm. Simt un sarut cald pe obrac. Imi deschid ochii. "
- Hei...
-Hei, esti bine ?
- Tu m-ai adus aici?
-Da.
- De ce nu m-ai lasat sa mor ? Era mai bine pentru toti. Stiai ca imi urasc viata .. A... Stai .. Nu ai fost aici ca sa sti.. M-ai lasat... Te-ai gandit ca viata ta nu are nevoie de mine... Iti place cum am ajuns ? Spune. Iti place ? Acum ai venit aici ca sa iti bati joc de mine? Sa razi? Du-te .. Spunele tuturor ca am ajuns asa pentru ca m-ai parasit... Lauda-te. Pentru mine nu mai conteaza nimic... TU nu mai contezi ... Te urasc !
- Eu nu am vrut sa plec. Tu ai vrut asta. Eu doar te-am ascultat... Am mers acasa la tine sa iti spun ca imi e dor de tine si te iubesc... Dar nu a raspuns nimeni .. Am intrat .. Te-am cautat peste tot.. Te-a strigat.. Nu ai raspuns... Cand am ajuns in baie .. Erai aprope moarta.. Te-am salvat .. Te-am adus aici pentru ca te iubesc ... Am vrut sa ne impacam .. Sa fim impreuna. Sa fim ca inainte. Se pare ca nu mai are rost ... Pentru tine ...
- Eu nu stiam ca..
- Nu mai conteaza .. De cand am plecat am ramas doar un suflet pustiu... Ma gandeam la tine mereu ... Daca iti spuneam ma considerai slab .. Am facut o prostie .. Trebuia sa nu te ascult ..
- Ti-am scris un mesaj pe telefon , dar nu l-am trimis ... N-am avut curaj ...
" Hei, ce mai faci? Ăăm as vrea sa iti zic ca îmi e dor de tine si as vrea sa fie totul ca inainte si as fi dispusă sa ma schimb daca mi-ai acorda putin timp......." , am vrut sa il trimit de multe dar .. N-am putut ... Am mai scris unul , mai lung .. Ti-l citesc daca vrei..
- Sigur ..
" As vrea iti zic niste mici lucruri. Deci sa incep: tu esti singuru care ma face sa sufar , si singuru care ma face sa il iubesc din toata inima ... Nimeni nu poate sa iti ia locul , imi pare extrem de rau pentru tot ce am facut si regret enorm ca nu am putut sa iti arat cat de mult tin la tine ... Poate ca nu mai avem nici o sansa impreuna , poate ca drumurile noastre impreuna s-au inchis ... Stiu , e greu , foarte greu... Te-am iubit ca in prima zi si am sperat sa pot sa te uit , da nu pot , nu pot deloc , orice as face tot tu imi ramai in minte.. Tu si ochii tai albastrii.. Ochii aia frumosi cu care ma priveai asa frumos, de care o sa fie dor de acum... Uite vezi , cand incerc sa te uit apari iar peste tot... Parca nimic n-are sens asa ... Ma gandesc tot timpu "Ce bine ar fi fost sa imi mai scrie macar o data mesajele alea frumoase , la care tot timpu roseam , sa imi zica "printes-o , nu te-am uitat , mereu o sa fi aici cu mine "......... In tine puteam sa am cea mai mare incredere,puteam sa iti zic orice... Ma faceai mereu sa rad , si eu ce faceam ? Mereu te enervam si iti vorbeam urat cand eram suparata fara sa imi dau seama ce pierd ... Acuma mi-am dat seama ca tu erai totul, si acuma nu mai am nimic... Am ramas o persoana sadica:), dar e ok .. Ti-am facut prea mult rau fara sa stiu ca eu o sa sufar mai rau. Doamne , daca as putea sa o iau de la inceput , si sa nu ne fi cunoscut ca sa nu ne facem atat rau... Dar pentru tine e ok , pentru ca m-ai uitat si nu mai ai de ce sa suferi :).. Si ma bucur enorm pentru tine... Sper sa nu uiti ca te-am facut odata fericit si sa nu uiti de mine ... Apropo , daca o sa iti zic asta acum o sa zici ca-i inventat ,inainte sa ne despartim , nu am vorbit de doua zile , nu imi mai ziceai nimic si m-am gandit ca poate nu mai ti la mine si ca m-ai uitat , ca poate nu te mai pot face fericit ... Trebuia sa iti zic... Okok , nu mai conteaza... Ti-am scris asta ca sa sti ce simt acum si sa nu crezi ca-s vrajeli ... Pai bine , daca nu vrei sa imi raspunzi inteleg ..."
CITEȘTI
SAD
SpiritualHeei, eu sunt Mădă :3,sper sa va placa "povestea" mea >:D<. Imi cer scuze pentru unele greseli de ortografie. Ly <333333