|| Proză scurtă | Ficțiune adolescenți ||
În adolescență ne facem foarte multe planuri cu privire la viitor, dar știm cu toții că lucrurile nu se întâmplă cum sperăm.
În urma unei întâmplări tragice, Sara nu mai crede în visul ei. P...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
· · ─── ·𖥸· ─── · ·
Închid Biblia pe care mi-a făcut-o cadou bunica și o pun în geanta de umăr. O avea pregătită, dar mi-a dat-o ieri, după ce i-am povestit tot. Dau drumul la playlist-ul din telefon și mă îndrept spre șifonier. Trebuie să îmi aleg niște haine pentru întâlnirea de tineret din seara asta. Amalia m-a invitat înainte să mă întorc la Dumnezeu. Atunci nu-mi doream să merg, dar acum sunt nerăbdătoare să cunosc alți tineri care cred în El.
Aleg o rochie verde ce îmi vine până la genunchi. E strâmtă, dar iau deasupra o geacă oversize de blug. Îmi pun o bandană în păr și o leg cu fundă deasupra, apoi îmi încalț adidașii și ies.
Urc în tramvaiul în care mi-a spus Amalia că va fi și o văd pe un scaun. Lângă ea e un loc liber, așa că mă așez. Pare chiar mai gânditoare decât de obicei.
— S-a întâmplat ceva?
— Nu...
În mod normal aș insista, dar Amalia schimbă subiectul, așa că aleg să cred că doar mi s-a părut.
Ajungem la stația de lângă Biserică, așa că coborâm și o urmez spre clădirea albă. E mult mai mare decât Biserica din cartierul meu. Amalia îmi spune că la serile în care vin doar tineri se ocupă locurile din față, așa că o urmez pe al treilea rând. O salută pe fata de lângă ea.
— Sara, ea este Ana. A fost la același liceu cu noi, dar a absolvit acum doi ani. Ana, ea este Sara, o colegă și o prietenă bună.
Ana se dovedește a fi într-o dispoziție mai bună decât Amalia. Îmi pare rău că nu am cunoscut-o mai devreme.
Câteva minute mai târziu, un băiat merge în față și ia un microfon. O simt pe Amalia cum se foiește lângă mine. Mă întorc spre ea, dar pare că nu mă observă, ci privește în jos, la Biblia ei. Băiatului din față i se alătură trei fete și încep să cânte.
Când se termină cântarea, băiatul spune câteva cuvinte și începem să ne rugăm. Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru că a lucrat în viața mea, că m-a salvat din starea în care eram, că m-a schimbat și că El va lucra și în această seară. Sunt convinsă de asta.
După câteva minute, rugăciunea se încheie și cei din față încep o altă cântare.
— Peste-ntreg pământ Domnești în veci, Cerul în amurg, Munții stăpânești, Dar mai mult de-atât Doamne eu doresc Ca Tu în mine să domnești!
Nu știu melodia, dar versurile ei mă ating până la lacrimi. E exact ce îmi doresc acum, ca El să se vadă în mine și nu vechea Sara. Închid ochii și îmi ridic mâinile până la nivelul pieptului. Dacă aș putea, L-aș trage eu spre mine, dar știu acum că El e cel care m-a ridicat și continuă să mă ridice către El: tot mai aproape, tot mai sus, până pe culmile pe care nu le pot atinge singură.
Melodia s-a terminat și aud țiuitul scurt al unui microfon, așa că deschid ochii. În față este un domn cu Biblia în mână. Mă întind după geantă și o scot pe a mea de acolo.
— Sunteți toți tineri și aveți multe decizii de luat. Eu, chiar dacă sunt mai în vârstă, nu vă pot învăța prea multe pentru că fiecare experiență e diferită. Vreau să ne uităm în Cuvântul lui Dumnezeu și să vedem ce are El să ne învețe. Voi citi din Proverbele 3:5-6: Încrede-te în Domnul din toată inima ta și nu te bizui pe înţelepciunea ta! Recunoaște-L în toate căile tale, și El îţi va netezi cărările.Puteți ocupa locurile.
Înainte să înceapă predica, înalț o rugăciune înăuntrul meu. Îl rog să-mi călăuzească pașii, să-mi netezească drumul. Știu că acea rugăciune se va repeta ori de câte ori va trebui pentru că sunt sigură că El nu m-a salvat degeaba, ci are un plan cu mine. Aștept să-l aflu.
