Capitolul 9

76 10 0
                                    

Când părinți noștri au intrat în încăpere am început toți sa plângem de bucurie ca sunt bine și ca nu au fost uciși .
- Ce dor mi-a fost de voi ! Spune Carina entuziasmata ca își revedea familia.
- Va iubesc ! Striga Cezara la părinți ei și îi îmbrățișează .
Eu eram singura care punea întrebări stupide și care se gândea numai la ea însuși, în mintea mea treceau mii și mii de întrebări pe care voiam sa le pun părinților mei . De ce nu mi-ati zis de toate astea ?; De ce nu m-ati protejat ? ; De ce nu ați fugit de lumea din umbra ? ; De ce ați crezut ca nu o sa găsească demonii ? . De ce , de ce , de ce . Mintea mea fugea iar câmpul vizual se încețoșat , fără sa îmi dau seama ca familia mea se apropia de mine .

Din perspectiva mamei .

De ce nu vorbește cu noi ? , De ce nu ne spune ca i-a fost dor de noi ? , De ce nu ne spune ca ne iubește și ca nu vrea sa o mai lăsăm singura niciodată .
- Mama , te simți bine ? O întreb eu

Din perspectiva tatălui .

Are exact aceeași fata ca a mea când am aflat ca sunt un înger negru . Cred ca e traumatizata sau speriata și confuza .
O aud pe Loredana spunând :
- Mama , te simți bine ? O întreabă ea dar Andreea nu răspunde .

În prezent.

- Mama, te simți bine ? Îi aud vocea mamei mele
Am tăcut umpic iar după I - am răspuns .
- Nu , normal ! Zic eu deja enervata
Cum sa simt bine atunci când părinții tai au fost răpiți , ai fost nevoită sa stai la cel mai bun prieten al tău pana când a fost răpită cea mai buna prietena a ta Carina. Iar atunci când credeai ca totul s-a sfârșit norocul și speranța au bătut la ușă . Și BOOM acum ești intr-o peșteră în mijlocul păduri alături de toți cei dragi după ce credeai ca veți murii cu toții .
- Ne pare rău ! Am crezut ca ne-am ascuns foarte bine și ca toată lumea a uitat de noi . Zice tata
- Și uite ce ! Nu v-au uitat , nu v-ati ascuns bine ! Zic eu frustrată și nu apuc sa termin pentru ca aud un bubuit în alta camera a peșterii .
După acea bubuitura în peșteră întâlnim demonul căpetenie ( cel cu care ne-am certat) .
- Nu s-a întâmplat nimic stați liniștiți ! Spune el
- Da , da Cum zici tu ! Îi reproșează Carina plictisita .
- Ce s-a întâmplat ? Întreabă fratele mai mare al Carinei , Stefan.
- Ce contează ! Se răstește Carina la el .
- Pai contează ... încearcă sa spună Ştefan dar e întrerupt de Carina .
- Da , da , da . Spune ea dezinteresata.
- Gata ! Nu va mai certați spune Cezara enervata de ei doi .

Radical changes!Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum