kik ✖ z.m

t r e i ş p e.

Stai trist pe pat cu leptopul în brațe, absent într-o lume patoligică ce îți ucide toate speranțele. În ochii tăi văd un ocean de lacrimi și suferință, iar în camera ta orice rază de lumină care intră pe fereastră este omorâtă de întuneric.

— Nu mai plange Zayn, spun în șoaptă sperând să mă auzi.

Trupul tău, acum slăbit, ține pe umeri eroic povara singurătății, umbra ta pare a fi singurul tovarăș ce-ți mai alină singurătatea în momentele astea morbide. Cauți salvarea în moarte. Cauți o cale de a te elibera de această mizerie în care te afunzi zilnic, din ce în ce mai mult. Îmi amintesc cum îl implorai aseară pe Dumnezeu să îți curme suferința. Dar trebuie să întelegi faptul că toți oamenii sunt pe marginea prăpastiei, numai că stăm pe părți diferite. Ştiu că te-ai uitat de multe ori în abisul prăpastiei și ai văzut speranța acolo dar te rog nu mă părăsii.

Brusc, simți o prezență în camera ta, eu sunt. O esență de vanilie și căpșuni își face apariția și te face să plângi și mai tare. Am venit să te eliberez, să îți fac suferință mai suportabilă. Vreau să-ți cânt la ureche o serenadă, cea mai frumoasă serenadă care să îți aducă aminte de mine.

Opreşte-te din plâns pentru o secundă, nu vreau să îți mai aud glasul tremurând. Te rog doar pentru o secundă să nu te mai zvarcoleşti de durere, vreau să-mi pictez pe retină chipul tău neîndurerat. Zambeşte-mi. Te rog.

Faci crize de nervi și arunci ce poți în mine. Dar eu sunt moartă, nu mă poți răni.

— Sunt aici, nu mai arunca cu nimic, spun eu punând o mână pe obrazul tău.

Ai făcut ochii mari când ai simțit o furnicatură în tot corpul. Te uiți fix în ochii mei dar nu îți dai seama.

— Şi eu sufăr cu tine Zayn, și mie îmi este dor de tine.

Te-ai ridicat brusc şi ai ieșit val-vârtej din cameră. Bineînțeles că am venit după tine să fiu sigură că nu faci ceva prostesc. M-am proptit de scară şi zâmbetul mi-a ajuns la urechi când am văzut că te-ai dus spre colegii tăi de trupă şi acel Harry te-a luat strâns în brațe.

— Sunt aici frate, nu mai plânge, îi spune acesta.

Am oftat când mi-am dat seama că eu nu te pot lua în brațe. Și acum regret că nu te-am primit în camera mea în acea zi, dar eram prea nervoasă.

— E aici cu tine, mereu o să fie, la fel ca noi.

O lacrimă mi s-a scurs încet pe obraz dar am șters-o repede. Nu am mai putut rezista suspinelor tale şi am trântit vaza de pe măsuța de lângă tine. Am început și eu să țip dar nu mă auzeai, tu erai prea ocupat cu vaza aia care s-a mișcat singură.

-— La dracu Zayn, sunt aici! țip eu venind spre tine.

Mi-am pus mâinile pe umerii tăi şi ai simțit din nou acea furnicatură. Te-ai oprit din plâns, Doamne ce bine.

— Te iubesc Bonnie...spui tu cu glasul răgușit.

— Şi eu te iubesc.

— Nu o să te uit toată viața mea.

___________________________________________
alohaa...

a murit, okay? a murit bonnie. nu se poate, nu cred.

îmi pare rău dar nu mă puteam abține să nu scriu asta.

nu, nu este epilogul, această carte o să aibe 15 capitole cu tot cu epilog.

vă iubesc.♡♡♡♡♡♡
okay bye. ♡