Bun, ati aflat catava lucruri despre mine. Un lucru important pe care trebuie sa il cunoasteti este ca eu, eu sunt mai ciudata decat par. Ciudata pentru oamenii normali. Odata ce intrii in lumea mea e greu sa iesi. Eu imi imaginez ca toate lucrurile de langa mine sunt vii si sunt prieteni cu mine, care ma inteleg asa cum sunt. Aceasta este personalitatea care considera ca sunt nebuna, iar cealalta mai principala pentru mine este cea super magica, cu puteri de creare a unei noi lumi. Bun venit in ea !
E ora sapte si zece minute. Ma trezesc cu un gand nebun ca aceasta zi va fi diferita si ca o sa fac tot ce trebuie pentru scoala. Am multe teme si nici un chef sa scriu ceva. Apoi, imi dau seama ca ar fi frumos ca inainte sa incep ceva scoala sa vorbesc cu perna mea:
- Hei, neata, micuto! Ce faci? ii zic eu pernei maro.
- Bine, ma doare putin, stii tu, cam toata partea din fata a corpului !
- Si ce e vina mea?
- Pai nu cred ca e de la un purice?
- Scuze, dar ce ai vrea sa ma doara pe mine spatele? Haide sa ne intelegem, nu vrei ?
- Mai bine sa-ti fie tie bine?
M-am incruntat:
- Pai, cred ca tu esti cea care a fost facuta sa se doarma pe ea !
- E nu zau! Tu esti cea care vorbeste cu mine.
M-am enervat si i-am spus cu frumosul:
- Eu zic ca e bine sa vorbeasca si cu tine cineva, nu?
- Multumesc pentru asta. Imi pare rau!
- Uite cum facem: o zi tu stai pe mine, o zi eu. Ce zici?
- Mi-ar placea.
Asa am incheiat dialogul diminetii mele nebune. Dupa zece minute vine si Angelina. Este imbracata in pijamaua ei verde cu maimute. Rad, si o salut:
- Neata, ce faci?
-Salutare perna! Tu cum ai dormit? Te doare spatele? Din nou ?
- Da, o doare din nou, pentru ca si tie iti pasa. Numai mie imi pasa, OK?
- Ce nu am voie sa imi pese de perna ta? Sincer povestea asta am mai auzit-o.
- Da, dar nu ai auzit ultima parte la ea.
- Bravo mie.
- Cum ai dormit?
-Am avut un cosmar.
- Despre ce?
- Vorbeai cu cheile de la casa!
- O, te rog, fac asta de doi ani si.. ma opresc pentru a cauta carnetelul unde imi notasem.. sapte luni, maine in opt ianuarie fac opt luni. Tac, pac ! i-am zis eu in timp ce imi treceam degetele prin fata ei ca o tipa disco, cu pantaloni evazati si cu un tricou roz neon foarte scurt.
- Te-ai gandit la pantalonii evazati in timp ce faceai asta? ea crede tot timpul ca ma cunoste, asa cum ii zice ea: intuitie de eu, adica ea.
-Da, normal!
