The Song Heart <<L.H. FanFic>>

Capitolul 1 ~ My life

■■■DISTRIBUȚIE■■■

Emma Stone în rolul personajului MIA TURNER
Luke Hemmings în rolul personajului LUKE HEMMINGS

●ALTA VERSIUNE●

L.A. , un loc minunat si plin de oportunitati. Un oras plin de oameni realisti...ei bine...aici sunt eu, Mia,o visatoare. Sunt doar o adolescență de 18 ani care abia așteaptă sa scape de corvoada temelor de liceu și sa plece cât mai departe pentru a-si împlini visul și acela fiind : jucărea pieselor de teatru pe marile scene. Totul e cam imposibil financiar chiar dacă părinții mei John și Jessabelle Turner sunt niște avocați cunoscuți, cel puțin în oraș. Oricum totul e un vis,deoarece ei nu considera ca am stofa în acest domeniu. Ei doresc sa fiu medic,insa eu mor de frica și când văd un ac. Totusi,sunt mandra de ei pentru ca mi-au oferit o viață mai "sofisticata" decât al altor adolescenți . În ciuda faptului ca am un frate mai mare,Philipe, eu tot sunt singura intr-un apartament. Niciodată nu i-am inteles rebeliunea. Locuiește singur la doar 22 de ani.
Noroc cu prietenele mele Caroline si Anne,care ma ajută să scap de plictiseala.

O alta zi,un alt început, o noua dimineata senină de primăvară. Razele soarelui imi invadara camera printre draperile de culoare inchisa. Se pare ca rebeliunea fratelui meu m-a determinat sa vad alt cumva viata si sa scap de toate floricelele si fluturașii din camera mea. Ma simt asa obosita din cauza faptului ca am dorit sa termin un proiect și l-am terminat la o ora târzie. Incet ,imi intind mana in cautarea telefonului pentru a vedea cat este ceasul. Surprinsa observ ca era 7:36. Am sarit ca arsa din asterneuturile calde. Ma duc la baie si imi fac un dus de 10 minute, dupa care ma pregatesc pentru scoală. În graba mea am "aruncat" niște haine pe mine. Ma uit iar la ceas si spre disperarea mea era 7:55. Eram in intarziere.Nu vreau vreo absenta. Cred ca ar trebui sa o mărturisesc cu mana pe inima ca sunt o mica tocilara. Ador perfecțiunea. De aceea nu permit greșeli.
Cobor scarile in cea mai mare viteza iar cand ajund afara ,instinctiv, incep sa alerga. Dar o voce de baiat ma striga din spate și astfel mă impulsionează sa ma opresc.

- Miaaa!
Nu era nimeni altul decat Andrew, colegul meu de clasă și în același timp un bun prieten din cartierul în care sosise acum 3 ani.

- Neata,Andi!

- Bună ,Mia! Neata si tie. Ce faci? De ce ești grabita?

- Sfinte Sisoie! Omule,e 8! Normal ca sunt grabita! spun eu agitata.

- Nu te mai stresa atat, oricum ceasul me arata ca e tarziu,iar pana ajungem...... se plânge el. Mai bine sa mergem calmi , ne oprim in parc si asteptam sa se termine ora.

- Ok, sună bine ! spun eu afisand un zambet pe faţă,insa totuși teama de a nu imi strică reputația de fata buna se resimte în interiorul,deoarece mersul meu era apasat.

Trebuie sa recunosc ca Andrew este un băiat super de treabă si mai mereu ma facea sa zambesc. Este genul de baiat simplut si aranjat, plus ca mai era si destept si frumos si bine facut.. .. Oh, God!Visez...stiu asta. Eu oricum am un iubit ,iar acela este Zack. E un tanar cu un an mai mare ca mine care m-a cucerit din prima zi cand l-am cunoscut.

- Deci, ai invatat la biologie pentru test? spune el spargand tăcerea.
Probabil tensiunea dintre noi era mare așa ca procedase bine începând o discuție cu mine.

- Dap! spun eu increzatoare. Apropo, cand ti-ai luat ochelarii de vedere?
Arat confuza cu degetul spre ochelarii sai negrii. Niciodată nu l-am vazut cu așa ceva. Hmm...nu îi sta rau.

- Ieri. Ştiu nu îmi stă bine....
Zice el în timp ce ii așează și privește în jos. Cineva trebuie sa îl facă fericit pe tipul ăsta și acel cine sunt eu.

- Dar eu chiar voiam sa-ti spun ca arăţi sexy ! zic cu un ranjet larg pe faţă,în timp ce îl lovesc prietenește în braț. Ma uit la el și ajung sa îl privesc în acei ochi albastri. E foarte drăguț. Are acea sensibilitate neintalnita. Ma fascinata ,iar acest lucru e un dezavantaj. Chiar nu mă pot îndrăgosti de el ,în ciuda apropierii noastre. Imi e un bun prieten și țin la prietenia noastă enorm de mult,plus ca Zack mă face fericita,insa nu atât de mult cât reușește Andi.

Acei ochii reusesc sa mă răscolească atat de mult în interior și ma fac sa simt furnicături în stomac. E un sentiment al naibii de plăcut. Însă întrerupem contactul vizual,din cauza faptului ca mai aveam doar câțiva metri pana la intrarea în parc. Trebuie sa recunosc ca niciodată nu m-am simt atat de euforica când priveam pe cineva.

Când vreau sa intru pe alea care duce în parc,mă lovesc de un băiat. Era imbracat tot în negru ceea ce îi datea o nota de mister. Grimasa de pe fata lui sugera furia,iar tonul nu trăda frustrarea în urma ciocnirii accidentale.
-Vezi și tu pe unde mergi!
Își coborâse capul acoperindu-si parul sau cel blond și ciufulit. Parea un tip dur, sau cel puțin ăsta voia sa dovedească piercing - ul din buza sa.
Mormăi un "imi pare rau" însă el pleacă furtunos fără sa îmi aștepte scuzele.
Raman cu privirea ațintita asupra sa pana când Andi mă trezește la realitate.
- Nu il baga în seama. Hai sa găsim o banca libera.

Ce părere aveţi despre poveste? Ştiu e cam scurt acest capitol ,însă vreau sa vad daca are priza la public. Sper să vă placă ! Puteţi sa-mi daţi cateva sugesti.

P. S: E prima mea poveste! :)

P.P.S : ACEST CAPITOL E REABILITAT