Cont pierdut: _n-E-g-R_u ༎ຶ‿༎ຶ
M-am uitat la cel mai bun prieten al meu cum sorbea din cafeaua cu gheață. Am tras aier in piept și m-am încruntat când și-a dat ochii peste cap.
- Serios? Chiar nu ai de gând să vi la petrecerea de ziua mea!
Am dat din cap în semn că nu în timp ce mi-am aplecat capul în jos rușinat.
A inspirat furios și și-a dat ochii peste cap încă o dată.
Eu in schimb mă jucam cu paiul din sucul meu verde încercând să îi explic că este imposibil sa merg. Oricât de mult mi-aș fi dorit sa fiu acolo și să-l iau în brațe, chiar nu puteam sa merg.
- Ce pula mea Kain, ai 18 ani, nu mai trebuie să asculți de tatăl tău! Pur și simplu vino.
- Nu pot... Ști că tata se va supăra pe mine daca lipsesc de la cină. Vrea să îmi prezinte viitoarea lui soție, nu pot lipsi de la așa ceva. Cel puțin asta a spus el.
Și-a sorbit ultima înghițitură de cafea și sa ridicat de la masa nervos privindu mă rece.
Mi-am lăsat capul în jos. El știa că nu îmi place privirea acea rece, știa că voi accepta orice daca mă privea așa.
-Kain... Ești cel mai bun prieten al meu, trebuie să vi. Nu poți lipsi de la ziua celui mai bun prieten al tău! Eu nu as face asta niciodată! Nici daca as avea o problema familiară foarte gravă.
- De fapt, ai lipsit o dată de la ziua mea din cauza unei probleme familiare.
I-am răspuns în timp ce mi-am ridicat privirea, de data find eu cel serios.
- Mai ți minte? Făceam 13 ani.
Și-a dat ochii peste cap-din nou- și și-a luat geanta care era așezată pe un scaun.
- Eram mic. Bunica era bolnavă și trebuia sa mergem la ea la spital, in vizită. Și tu ști asta. Ești un prieten oribil.
L-am privit cum părăsea cofetăria și am oftat.
Nu aunt oribil, pur și simplu el este cel care se supără pe mine aproape din orice.
Adică serios. O dată sa supărat că am ajuns la școală înaintea lui, iar o dată că am ajuns după el.
Săptămâna trecută sa supărat pe mine pentru că un băiat ma salutat, eu nici măcar nu i-am răspuns la salut, dar el a fost cel care sa înfuriat pe mine.
Chiar daca ne cunoaștem de la grădiniță, uneori nul pot recunoaște.
Se supără din orice, iar câteodată se pune foarte isteric și gelos.
Nu a fost așa din totdeauna, pur și simplu atitudinea lui a început să se schimbe odată cu începutul liceului.
Am scos un bilet de 50 de lei și l-am pus pe masa, pe urma mi-am luat geanta albastra de lângă scaun și am ieșit lăsând în urmă mea un "la revedere".
*
*
Am înviat și io:)
