-Bunii, da-mi si mie trandafiri albi si rosii.
-Iar te duci?
-Da.
Aceasta plecase in gradina de unde a rupt cativa trandafiri:
-Poftim.
-Mersi, pot lua motoru? Am spus cu un zambet pe fata.
-Da, dar sa il lasi la marginea padurii.
-Bine, pa. Ne vedem mai tarziu.
-Pa.
Am luat cheile de pe masa si am mers afara. Am urcat pe motor si am plecat. Ma indreptam spre padurea de la marginea orasului, acolo se afla mormantul celei mai bune prietene, Mona. Ea era un fel de vrajitoare, bunica a invatat-o tot ce stie. Dar intr-o zi pe cand ea era in acea padurice ceva a atacat-o, nici acum nu pot intelege ce a fost. Din nefericire era orfana si a crescut cu mine si cu bunica. Ii placeau foarte mult trandafirii albi, dar mai ales cei rosii. Nu ma pot decide niciodata ce culoare sa i-au asa ca le aduc pe amandoua. Intre timp am ajuns, am lasat motorul la marginea padurii si am fugit spre padurice. Imi placea foarte mult paduricea aceea, acolo se afla un lac, nu foarte mare. De fiecare data cand sunt langa lac ma simpt.. normala. Am ajuns.
Intre timp am pus trandafirii pe mormant si m-am intins pe iarba cu fata in sus. Dintr-o data am tresarit si am vazut ca totul era gri si ca timpul se oprise:
"-Erica!"
M-am intors cu teama vazand-o pe Mona in spatele meu:
-Mona?
"-A venit timpul! Nu te grabi, ia-o incet si invata."
-Ce sa invat? Mona stai!
Totul a revenit la normal, am simtit cum ceva rece mi se misca pe mana . Era un sarpe de apa:
-Aaaaa! Dadeam in el sa dispara dar de fiecare data revenea la forma initiala. A durat ceva timp pana sa ma calmez. Cand am strans din pumn sa evaporat.
Nu mai puteam sta in locul asta, asa ca am plecat spre casa. Cand am ajuns la iesirea din padure am dat nas in nas cu Jeremy:
-Ce cauti aici? Am spus eu respirand sacadat.
-Pai te cautam. Am fost la bunica ta si a zis ca ai venit la Mona.
-Aaa pai.. M-ai gasit.
-Vroiam sa te intreb daca vrei sa mergem la un film, ceva.
-Pai.. bine. Cand?
-Maine seara?
-Bine
M-am urcat pe motor:
-Ne vedem atunci. A spus Jeremy cu un zambet triumfator pe fata.
-Bine, pa.
-Pa.
Pe drumul spre casa ma gandeam la ceea ce sa intamplat. Ce a fost acel sarpe? La ce se referea Mona? Ce sa invat? Si de ce? Prea multe intrebari fara raspuns. Nu dupa mult timp am ajuns acasa. Am intrat in casa unde am vazut-o pe bunica in bucatarie:
-Ai venit?
-Da.
-Nu ai stat chiar asa de mult ca de obicei.
-Da, sunt obosita.
-Ai patit ceva?
-Nu, sunt bine. Am sa ii zic maine bunicii despre ce se intamplase. Trebuie sa inteleg tot ce patisem.
-Mananci?
-Nu, multumesc.
Am plecat in camera mea unde am pus lanticul in sertar. Dupa, am plecat sa fac o baie lunga.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Dupa ce am iesit din baie am mers in camera mea unde m-am bagat in pat atipind usor, usor.
"M-am retrezit in padure unde Mona era cu trandafirii in mana , langa mormant.De frica m-am retras in umbrele copacilor, de unde am auzit-o spunand:
-Multumesc, sunt foarte frumosi.
-Cu placere. Am spus cu un glas descurajator si nu dupa mult timp, am iesit din umbre..."
