Eu sunt Christa Willon, am 17 ani si locuiesc cu bunica si cu sora mea intr-o cabana aflata in padurea din apropierea scolii. Din cate am inteles de la bunica, parintii mei au murit cand aveam 3 ani, din motive necunoscute.
Bunica mea este vrajitoare, cel mai bun prieten de-al meu este varcolac iar prietena mea cea mai buna este vampir. Iar eu? Eu sunt un simplu om lipsid de aparare, inconjurat de creaturi supranaturale, un om prins in aceasta lume ireala alaturi de sora mea Elvira Willon, care este cu 2 ani mai mica decat mine.
****
Dimineata:
-Christa, hai la masa! Ma striga bunica de la parter batand cu coada maturii in tavan. Acel zgomot insuportabil imi zguduia urechile creandu-mi dorinta nestapanita de a-i rupe matura in doua, de a distruge lucrul ce imi deranja somnul dulce de care aveam parte la momentul respectiv.
-Vin, bunii! De unde , ca somnul a pus stăpânire pe mine incet, incet ducandu-ma inapoi in lumea viselor, in locul in care imi placea nespus de mult sa imi petrec majoritatea timpului. Logic.. adica, cui nu ii place sa doarma?
Peste 5 minute se aplica aceeasi metoda enervanta. Off, cat de mult urasc sa fiu deranjata din somn.
Intr-un final ma dau cu greu jos din pat si ma duc spre sifonier. Imi iau niste blugi negrii, un tricou alb cu buline negre si o geaca de piele. Dupa ce m-am imbracat, m-a duc la baie si ma uit la reflexia mea oribila din oglinda. Sunt un mic monstrulet.. rwoaaa.
-Zici ca am bagat mana in priza. Spun neconstientizand ca bunica se afla in pragul usii cu o mana in sold si cu cealalta rezemata de tocul maro al usii, admirand cat de penibil arat in dimineata aceasta. Bine, mereu arat asa, nu am ce comenta.
-Pai nu e asa? Spune si un mic zambet ii apare in coltul gurii.
-Haha, foarte amuzant. Am spus cu toata seriozitatea si m-am intors cu fata spre oglinda privindu-mi fiecare șuviță care imi atârnă peste față.
-Sa nu mai stai mult! Spune in timp ce pleaca spre bucatarie.
-......
Nici nu am apucat sa spun ceva ca a si disparut. Pentru o batranica de varsta ei ma mir cum de nu scoate nici un zgomot.. Zici ca e o fantoma! Eh.. Neaa, asta e prea de tot. Am inceput sa rad la marea prostie pe care tocmai am gandit-o. Cum am putut sa gandesc asa ceva? Se vede ca 10 ore de somn nu au fost de ajuns, mintea imi zboara la ganduri prea ciudate pentru o dimineata obisnuita de miercuri.
Dupa ce m-am spalat pe dinti, m-am pieptanat si mi-am lasat parul pe spate. Am iesit din baie mergand spre bucatarie, pe scari deodata a trecut pe langa capul meu o farfurie care tot incerca sa ma loveasca. Ce naiba? Asta e nou, nu mi s-a mai intamplat. Am prins farfuria si am lasat-o in jos:
-Bunii! Strig din locul in care am fost atacata de propria farfurie. Ma uit in ea si spun incet " Barem nu ai venit cu mancare." Ce poate fi mai rau de atat? Am ajuns sa vorbesc cu o farfurie.. Poate ca nu peste mult timp o sa imi fac alt prieten imaginar ca in copilarie. Ahh , copilarie.. ce dor imi este de Bocanila.
Ma opresc din visat si imi vad in continuare de drum. Ajung la bucatarie si ma opresc in usa cand bunica imi arunca o privire si spune amuzata:
-Oh, ti-ai pregatit deja farfuria. Hm, stai putin. Mai are o mica pata .. fix.. aici. Ia o carpa si se apropie incet de mine. Imi ia farfuria din mana si incearca sa inlature mica pata aflata pe albul stralucitor al farfuriei. Dupa ce termina, imi face semn sa ma asez la masa unde sormea infuleca mancarea ca sparta.
-Poftim. Imi intinde farfuria si incep sa mananc. O liniste patrunzatoare cuprinde camera. Dupa cateva minute de tacere infernala spun:
-Vezi ca eu ies la o scurta plimbare. Am zis privind ba in farfurie, ba la bunica sperand ca nu o sa comenteze nimic. Imi termin mancarea din farfurie si ma ridic incet de la masa.
-Stai asa. Aceasta a parasit incaperea si dupa cateva minute s-a intors cu o cutiuta neagra in mana. Ce se poate afla intr-o cutiuta atat de mica?
Am luat cutiuta si am tras de micuta pamblica ce inconjura negrul de catifea. Am deschis incet cutia si am descoperit ca in ea se aflau ... niste chei.
-Ce sunt cu astea? Am ridicat capul catre bunica si am intrebat nedumerita ridicand o spranceana. Aveam o scurta banuiala despre asta, dar trebuia sa existe cineva ca sa imi aprobe acest gand. Imi facuse semn cu capul inspre garaj.
-Du-te și afla și singura. Spune asta si un mic zambet ii aparuse in coltul gurii. M-am uitat putin ciudat la ea si pana la urma chiar devenisem curioasa asa ca m-am ridicat de la masa si am mers spre usa. Am deschis-o incet, aceasta scotand un usor scartait datorita timpuli si vremii ce au deteriorat-o. Am iesit incet din casa si am luat-o pe micuta carare de pietre ce ducea spre usa garajului. Am intrat incet si am aprins lumina, dupa cateva secunde am putut observa mai bine ceea ce statea in fata mea. Am incremenit la vederea unui motor albastru inchis. Nu imi venea sa cred. Probabil ca deja aveam gura deschisa si salivam langa acesta. Cand mi-am revenit am tipat de fericire. Cum era posibil? Cand am zarit-o pe bunica in pragul ușii am sarit in bratele ei:
-Mersi, mersi , mersi! Am spus plina de fericire.
-La multi ani, draga. Pot sa spun ca asta ar fii printe primele cadouri. A spus bunica ducandu-se sa deschida usa garajului.
M-am apropiat de motor si l-am scos afara, bunica urmandu-ma. Era atat de frumos, nu imi venea sa cred ca este al meu. Am urcat usor pe motor si l-am pornit. I-am multumit inca o data, i-am facut cu mana si am zbughit-o cu motorul nepasandu-mi daca mai are ceva de adaugat.
-Sa ai... Grija..
