Hei! Numele meu este Lora. M-am hotărât să împărtasesc cu voi toate trairile mele si nedreptatile pe care adesea le-am intalnit....asa ca.... sa incepem!
Sunt o fata putin retrasa care nu are multi prieteni,nu este deloc cunoscuta fiindca nu se prea infatiseaza in lume si cu toate acestea sunt o fata care exista. Ca fizic...ei bine, nu pot spune ca sunt cea mai frumoasa ,dar nici cea mai urata:putin inalta cu o greutate aproape perfecta,ochii albastri,parul saten si doua mici gropite.
Cam asta sunt eu. Singura fata a familiei .....dar stai,ce familie? Mama a decedat acum doi ani in urma unui accident rutier. Dupa cinci luni in care tata imi spusese ca este plecata in strainatate pentru a lucra,am auzit intamplator ca este moarta. Un șoc imens pentru mine. La 14 ani am trait un lucru groaznic,unul care speram sa nu se intample vreodata. Si dupa toate astea , tata a plecat in lume fara sa-mi zica nimic. Jalnic! Nici macar nu mi-a lasat un bilet...a trebuit sa aflu de la bunici,alaturi de care m-am si mutat. Ei au tinut locul atat mamei cat si tatalui meu. Alaturi de acestia m-am bucurat de liceul la care am intrat,am plans cand ma certam cu prietenii sau cand luam o nota mica , si cel mai important,alaturi de ei m-am maturizat. Dupa toate evenimentele petrecute in familie am inteles ca viata nu e deloc usoara. Viata e de fapt o lupta,esti doar un soldat fara arme pe un front cu cei mai duri inamici. Stiu,e nedrept si foarte greu,dar niciodata nu trebuie sa cedezi. Chiar daca viata te ingenunchiaza,ridica-te cu mandrie si orgoliu nu ramane jos,sa fii calcat in picioare cu dispret!
Si uite asa au trecut doi ani din viata mea. Doi ani in care am fost foarte retrasa,iar glumele despre faptul ca am devenit "orfana" din partea unora nu au ezitat sa apara. Aceasta a fost o lectie de viata pe care am pretuit-o si inca o pretuiesc. Am aflat ca unele vorbe sunt inutile si pentru unele persoane nu au nicio insemnare. Am inteles ca poti fii diferit , ca nu trebuie sa semeni cu cei din jur,nu poti sa fi ceva ce nu iti doresti,asa ca dupa un an am inceput sa fiu altfel. Eram privita cu dispret de cei din jur. Se pare ca societatea nu este dispusa sa te accepte daca esti imbracata in haine mai largi si ai o frizura mai ciudata. Tipic! Dar cu toate acestea am reusit sa supravietuiesc chiar daca adesea eram lovita din toate partile.In prezent am 17 . Destul de mare pentru a-mi incepe "o noua viata" . Vreau sa cred ca am fost singura mereu,iar parintii mei au fost bunicii. Si asa am decis sa ma mut inapoi in casa natala,unde am locuit 14ani. Cu banii....ma voi descurca! Nici acum nu am inteles prea bine ,dar stiu ca pe fiecare luna am alocati in contul meu 800 lei. Destul de mult pentru mine,oricum pe fiecare luna economisesc 200 lei, uneori chiar 300lei.
