The Biker

Capitolul 11 - Prima înțelegere

- Mai ai mult de vorbit?

- Încă 10 minute te rog.

- Ai noroc ca este totul linistit si ca sunt intr-o stare bună, mai te las 15.

- Mersi.

Se aude in telefon vocea Dr. Parker.

- Kara, cum te simti?

- Sunt mai bine tată.

- Ce a fost in capul tau?

- Te rog, nu acum, sunt deja supărată.

- O sa zic aici si acum ce am de zis. Jack, se invinovateste pentru ca ai fost tu in comă, a fost arestat noaptea trecută pentru drogurile pe care tu le aveai la tine, a stat aici pana la ridicat poliția și nu cred ca ar fi plecat. Din cate am înțeles voi nu sunteti împreună, cine mai face asa ceva pentru o prietenă?

- Aș vrea sa pot vorbi cu el acum.

- Păi este în telefon, a auzit tot.

- Ce?!

In momentul ăla închid apelul si ii dau telefonul polițistului si ma duce inapoi in celula.

- O sa vina cineva, vrea sa vorbiti ceva.

- Cine?

- Vei vedea.

Mai trec cateva ore si vine un polițist. Pare ca este mai avansat.

- Buna ziua, Jack Russel?

- Da.

- Urmeaza-ma, trebuie sa vorbim ceva.

Deschide celula si il urmez pana intr-o camera de interogatorii.

- Ia un loc. Stii de ce team adus aici?

- Este o camera de interogatorii.

- Exact, dar suntem doar noi doi, fara alte persoane, fara camere.

- Așa si?

- Asta nu este un interogatoriu, asta este o oferta.

- Ce oferta?

- Fii atent. Tu ai cazierul curat, nu pari genul ala de om, care se droghează, la teste ai iesit curat ca lacrima. Noi vrem sa stim de unde ai drogurile si sa ne ajuți sa le oprim.

- Johnny.

- Iar drogatul ăla. El ti le-a dat?

- Nu personal, dar indirect, da.

- Nu este suficient, plus ca el are pe cineva in spate.

- Ce zici de o oferta din partea mea.

- Sa vedem.

- Documentele legate de arestul meu au fost depuse mai departe?

- Nu, în noaptea asta se trimit.

- Tu faci dosarul meu sa dispară iar eu ți-l aduc pe Johnny pe tavă cu pungulita de cocaină în gura.

- Cum poti face asta?

- Am eu metodele mele dar trebuie sa ma eliberezi.

- Ce garanție am eu ca tu nu vei fugi?

- Nu sunt un fugar, tu ma ajuți pe mine, eu te ajut pe tine.

- Suna interesant. Accept, dar daca te gândești sa faci vreo prostie...

- Stai calm, nici eu nu il înghit pe Johnny, si pentru faza asta o sa plătească.

- Sa fie clar, il vreau viu, sa il pot aresta.

- Normal.

- Haide să iti dau lucrurile personale, si apropo, frumoasa armă.

Imi da lucrurile inapoi dar ce ar fi sa nu ma deplasez pe jos pana termin toate acestea.

- Mai am nevoie de ceva.

- Ce?

- Păi numărul tău de telefon si o masina.

- Ce masina?

- Ai un Mustang frumos.

- O condiție, il vreau inapoi dupa ce mi-l  aduci pe Johnny.

- Bine.

Imi da numărul de telefon si cheile de la masina. Mă duc direct la spital. Intru in salon iar acolo sunt Kara, Daniel, Jessica si Dr. Parker.

- JACK!?

- Ce faceti?

- Ce cauti aici?

- Am nevoie de informații.

- Ce informatii?

- Pentru cine lucrează Johnny?

- Un tip, Michael D.

- Și unde il pot gasi?

- Din cate stiam are un depozit in port.

- Mersi.

- Jack.

- Da.

- Stai putin. Voi ceilalti, ne puteti lasa putin singuri?

- Da, haideți.

- Ce e Kara?

- Mulțumesc.

- Cu plăcere.

- De ce nu mi-ai spus?

- Ar fi schimbat ceva?

- Ar fi schimbat totul. Acum ce vrei sa faci?

- Sa reglez conturile.

- Ai grija, te rog.

- Nu iti face griji, fă-te bine.

Ma apropii de pat si o sărut pe frunte iar apoi ies pe usa.

- Ce faci acum?

- Mă duc să discut ceva cu Michael.

- Stai, vin cu tine.

- Daniel, va fi periculos, stai aici cu Jessica, daca nu scap eu va trebui sa ai grija si de Kara.

- Bine.

Părăsesc spitalul si ma pornesc direct catre port.