Atractie

Un sfarsit, un nou inceput!

        Noaptea domnea peste fiecare casa din cartierul nostru, numai in casa noastra era zarva mare iar un Edward agitat peste masura se plimba prin casa cu telefonul la ureche si cu bagajul meu in cealalta mana. Se pare ca mica creatura din burtica mea vrea sa isi cunoasca parintii si s-a gandit sa ne dea desteptarea la ora 2 dimineata. 

        Inca nu s-au implinit cele 2 saptamani pana la data fixata, dar eu nici ma puteam bucura mai mult de o asemenea intamplare. Stau pe canapea si incerc sa imi controlez respiratia in timp ce loviturile copilasului devin din ce in ce mai puternice. Doamne, clar seamana cu Edward! . Inncerc  sa imi stapanesc amuzamentul, dar este mult prea greu. Este mult mai agitat decat mine si se misca prin casa cautand ceva, dar nici el nu stie ce cauta. Viata mea nici ca putea fi mai buna de atat. Toate lucrurile rele au disparut iar, in sfarsit pot spune cu mana pe inima ca sunt o femeie implinita. Pericolul ce ne ameninta in trecut acum a disparut. Christian si-a primit pedeaspa atat cea divina cat si cea terestra. 

        Acum o saptamana urmaream stirile cand cronica prezinta o stire de ultima ora. Se pare ca barbatul care cu atata sange rece mi-a omorat sora, nu s-a lasat de vechile obiceiuri, ci din contra le-a continuat. Din cate am inteles, langa casa lui traia o familie ce avea o fata de 18 ani, frumoasa, inalta. O adevarata prada pentru masculi. In seara respectiva, parintii fetei au plecat in oras sa ia cina iar nemernicul a profitat si a intrat in casa peste ea. Cred ca, Dumnezeu s-a saturat sa il vada cum distruge vieti nevinovate pentru ca tatal fetei si-a uitat portofelul acasa si s-a intors. Nici nu vreau sa imi imaginez ce a fost in sufeltul acelui barbat care si-a vazut fata aproape violata simutilata pe viata. Nu stiu cum s-a intmplat, dar Christian a scos un pistol insa glontul l-a nimerit tot pe el direct in piept. Imaginile care rulau pe ecarnul televizorului erau infricosatoare. Barbatul mort era bagat intr-o masina neagra iar fata luata in brate de medici si dusa in ambulanta. 

        Tare mi-as fi dorit sa fie cineva care sa o fi salvat si pe sora mea...insa nu a fost. O piatra enorma mi s-a luat de pe piept stiind ca nemernicul asta nu mai poate face rau nimanui. 

- Le-am gasit! striga Edward fericit. Hai sa mergem, nu stai, tu nu ai voie sa mergi pe propriile picioare. 

- Sunt gravida nu invalida! ii spun eu in timp ce ma abtineam sa nu rad

Era destul de amuznt sa il vezi cum se agita, stau si ma gandesc daca el nastea oare acum mai statea in picioare sau era intins pe jos. 

- Nu stam la discutii. Hopa sus! 

        Ma trezesc luata pe sus si dusa in masina. Nu pot sa pun amintirile cap la cap si sa spun cand am ajuns la spital, dar stiu ca m-am trezit pe masa din sala de nasteri cu un Edward impancientat  dincolo de usa si cu un medic tare amuzat de situatie. Cred si eu! Nu vezi in fiecare zi un barbat atat de intimidant si puternic transformandu-se in jeleu uman. 

        In momentul cand am auzit scancentul unui copil, viata mea a capatat un alt sens. Chiar daca drumul pana aici a fost foarte anevoios si al naibii de dureros, sentimentul cand tii acea mica viata in bratele tale este de nedescris. Sa stii ca depinde de tine si ca va creste si se va dezvolta apoi va zbura este de nedescris. Era atat de frumos, cu minutele acelea mici care strangeau atat de putermic de camasa mea de spital, cu  fata atat de fina, ochii inca nu i se vedeu, dar stiam ca ii are pe ai lui. Inima mea cred ca a sarit o bataie cand am constientizat minunata mea realitate, era al nostru ceva ce noi am conceput si mai era ceva ce ma facea si mai bucuroasa..era baiat. 

        Urmatoarele zile pe care le-am petrecut in spital au trecut foarte repede. Edward nu se mai dezlipea de noi iar ochii lui sclipeau cand isi tinea baiatul in brate. Viata nici ca putea fi mai frumoasa de atata. Statea pe scaun cu el in brate si ii tot vorbea iar micutul nostru gangurea si facea ochii mari cand tatal sau se stamba la el.