Fericire [✔︎]

Epilog

— Pun pariu că ești un înger așa frumos..
Este și Normal, tocmai te-ai întors acasă, nu? Ești fericita..

Mă așez jos lângă mormântul tău mimând un mic zâmbet.

— Știi, Isabelle?
Am încercat să ascult vorbele tale.
După un an de la moartea ta, am intrat într-o trupă de băieți. Bts se numește.
Sunt destul de bine..dar eram mai fericit dacă erai lângă mine.

Îți Mângâi ușor mormântul.

— Dar o să fac cum ai spus tu. Niciodată nu o sa mai las că fericirea mea să depindă de o persoană. Mi o voi face singur. Până ne vom întâlni, tu sa fi bine acolo, da? O sa vin și eu.. într-o zi. Te iubesc, Prostuțo.
M ai învățat multe de când te-am întâlnit..

~Sfarsit~

Nu prea strălucită, dar oricum mie îmi place mai mult decât prima variantă.