The Journey: Around the World (Completed)

Capitolul 18.

Am ajuns in Paris. Sunt in aeroport, asteptand sa imi vina bagajul pe banda rulanta, ca sa pot pleca la hotel. Alex si tata stau langa mine, citind fiecare cate o revista. Ma omoara timpul. Cat le trebuie unor bagaje sa iasa dintr-o camera cu altele cincizeci impreuna? Cat? Incep, de plictiseala, sa ma invart in sala mare de asteptare, asteptand, normal -ca ce puteam face intr-o sala de asteptare-, valizele. Ma opresc si vad tavanul cum se misca in dreapta si in stanga fara incetare. Ochii imi obosesc si mi se inchid brusc. Albul imaculat al tavanului s-a transformat intr-un negru ciudat, care parca nu ma lasa sa deschid inapoi ochii. Incerc sa ii deschid, dar in zadar. Negrul acela nu ma lasa. M-am intins pe o banca din aeroport si mi-am pus capul pe o geanta a unei femei, fara sa imi dai seama. Acea doamna m-a lovit incet pe umar si dintr-o data am deschis ochii. In sfarsit!

La un moment dat, vad cele 3 bagaje ale noastre venind dintr-o camera mica plina cu genti, valize si posete ale femeilor.

-Hai, baieti, ne spune tata. Luati-va bagajele, continua.

M-am dus lamga banda rulanta si am tras valiza jos, tinand-o de manerul negru. O trag incet-incet dupa mine, iesind din cladire.

Vremea tine cu noi. Ploua.

Imi scot umbrela din geanta mea sport si mi-o asez deasupra capului meu si a lui Alex. Tata isi pune jacheta lui neagra din piele deasupra capului, razand. Alergam spre un taxi sa ne duca si pe noi la hotel, dar taximetristul nu a oprit si pe deasupra ne-a si udat la picioare.

-La naiba, mă vait eu.

-Ce noroc avem, rade Alex.

Imi intorc privirea spre el si chicotesc.

-Stam in ploaie, uzi leoarcă, incerc sa nu imi pierd mintile, iar tie iti vine sa razi? il intreb eu cu un strop de amuzament.

-Ce vrei, Luc? E bine sa razi! imi spune el din nou.

-Normal, spune tata. Lasa baiatul sa rada, sa se simta bine, continua, sorband din ceasca lui de cappuccino. Doar e in vacanta!

Nu imi vine sa cred ca tata tine cu Alex.

In sfarsit, vad niste lumini de la niste faruri in departare. Ma uit atent la ele si observ sa se apropie din ce in ce mai repede spre noi. Las manerul de la valiza jos si incep sa apropii si eu inspre lumini. Eu inspre lumini - luminile inspre noi.

La un moment dat, nu se mai vede nimic, nicio lumina. Si eu care credeam ca e o masina. Ma intorc la cei doi si il vad pe tata vorbind la telefon, cerand un taxi.

Ajunge acel taxi pe care l-a cerut tata. Urcam in el, iar in cateva momente ajungem la hotel.

Tata se duce la receptie sa ia doua camere, iar eu impreuna cu Alex asteptam pe o canapea. Ne uitam unu la altul, incercand sa incepem cumva o discutie. Tata vine la noi si ne spune ca trebuie sa mergem la apartamentul B70, el stand la cel de langa noi. Deschid cu o cheie neagra usa si intram silentios in camera. E totul asa...mirific. Avem priveliste la turnul Eiffel si la Arcul de Triumf. Peste tot pe peretii imaculati sunt tablouri cu peisaje din natura.

Ma intind in patul comfortabil. Mi-e dor de scoala. Mi-e dor de pauzele in care, chiar daca nu faceam nimic, nu stateam cu prietenii, mereu imi gaseam ceva de facut la biblioteca, la graficieni, sau chiar si la actorii de teatru. Si de-abia acum imi dau seama ca ei, cei de la scoala, tocmai ai terminat anul scolar. Este iunie, iar eu, practic, am terminat clasa a 10-a. E asa de tare!

Vorbind in sinea mea, nu il intelegeam pe Alex si tot ce imi zicea el. Ma tot striga, dar nu il auzeam pana cand m-a strigat pentru o ultima data:

-Lucas! La ce te tot gandesti? Ai auzit macar ceva din ce am spus adineaori?

-Scuze, Alex. Ma gandeam la...scoala. Ma gandeam ca, practic, noi tocmai am terminat clasa a 10-a, ii spun eu. Ieri au avut festivitatea de premiere, iar noi nu am fost acolo pentru ultima zi de scoala inainte de vacanta mare.

Alex se uita ciudat la mine.

-Lucas, nu mai conteaza acum scoala. Las-o balta. Suntem in vacanta si trebuie sa ne distram.

La naiba, m-a facut sa ma simt mai bine.

-Bine, Alex. Hai in oras sa ne distram. Avem doar 3 zile la dispozitie!

Eh, scurt-scurt. Asta e. Totusi sper sa va placa. Imi cer scuze ca nu am mai postat de mult, dar stiti voi: eterna scuza cu scoala. O sa vina perioada tezelor in curand si la frl, nu o sa pot posta prea des.

Btw, am o carte noua. Se numeste "Memories" si sper sa va placa.... ^_^...