The Journey: Around the World (Completed)

III. Epilog

Din perspectiva autorului

Lucas aştepta cu nerăbdare aterizarea avionului lui. Se uita în stânga și în dreapta și vedea o mulțime de oameni plecând spre pistă, urcând spre zborul lor într-o destinație anume. Nu mai putea sta liniștit. Se uita spre câmpul larg de după geamul imens, aducându-i aminte, fără să vrea, de distanța dintre el și Katelyn, care nici nu îi trecea prin minte faptul că se va întoarce la ea după atâta timp. Putea doar să aștepte. Nu putea face nimic altceva decât să aștepte. Zicea în sinea lui că va veni și rândul lui să plece împreună cu amicul lui. Alex își ridică privirea din revista lui și îl observă că Lucas e abătut. Era o liniște infernală. Nimeni nu zicea nimic, lucru care îl irita puțin.

- Ce ai, Lucas? a pornit el discuția, sperând că îl va face să se simtă mai bine. Doar că atunci când l-a strigat, nu a răspuns.

Într-un final, adolescentul s-a întors cu fața la Alex, dar nu era atent la el, ci la tăblia electronică ce anunța următoarele zboruri. Primul pe listă era zborul spre Australia. În sfârșit, puteau pleca.

- Îmi cer scuze, Alex. Te-am auzit, doar că nu am vrut să îți răspund. Știai deja răspunsul, oricum.

- Ah, exclamă el.

Lucas și-a luat valiza și în doi timpi și trei mișcări a ajuns la o stewardesă care controla pașaporturile. "Stai, Lucas, nu pot ține pasul cu tine. Așteaptă-mă" se auzi din spate. A lăsat valiza pe o bandă care ducea spre un avion separat special pentru a transporta un număr mult prea mare de genți pentru un avion pentru persoane.
Neavând de ales, Alex a grăbit pasul, ajungându-l din urmă pe Lucas. Urcau atenți pe scările interminabile, se așezau pe fotoliile comfortabile și într-un final mult așteptat de Luc avionul a decolat.

- Gata, calmează-te. Vom ajunge în curând, spuse Alex, iar celălalt a zâmbit.

După cinci ore de planat prin aerul rece al atmosferei, avionul a aterizat în aeroportul orașului Sydney.

Fără a descrie ritualul de ajungere într-un aeroport, îmi asum riscul de a-mi lua înjurături, trecând direct la partea pe care toată lumea o aștepta (sau cel puțin așa sper).

Dylan și Lucas au ajuns în fața liceului unde învăța Katelyn.

- Du-te tu Lucas. Eu pot aștepta aici, spuse el. A zâmbit în semn că îi respectă decizia, plecând spre grădina interioară a clădirii. Elevii erau în pauză. Katelyn era la o masă în tip montan, cu lemn vechi, stând de vorbă cu prietenii bară colegii ei. Întorcând capul din reflex, l-a observat pe Lucas. I-a făcut o surpriză enormă. A alergat spre el, sărutându-l dulce pe obrazul drept.
- Te-ai întors! spuse ea aproape plângând de fericire.

- Ți-am zis că mă voi întoarce.

Dylan a venit spre ei, la fel au făcut și prietenii fetei.

Au făcut cunoștiință, aflând mai multe despre viața australienilor. Se simțea bine, mai ales că era lângă Katelyn. Acum își putea reîncepe liceul, luându-și toată viața practic de la capăt. Acum, Lucas era un fel de vedetă în liceu. Era băiatul care făcuse înconjurul lumii în mai puțin de șase luni. Adora să fie în sfârșit în centrul atenției.

SFÂRȘIT