Ruta 73

Ruta 73

Ruta 73, una dintre cele mai frecventate și lungi autostrăzi, rar folosite cu excepția camioanelor de transport care duc din Canada spre Mexico. Asfaltul se simțea mai greu la atingerea roților decât strangerea volanului pe care agentul Ellie Brown o interpreta din cauza nedumeriri. Atenția ei se întindea pe un teren lung, mai exact pana la viitorul întunecat transformat în trecutul alb al farurilor. Langa mana ei tremuranda pe schimbatorul masinii se regasea un telefon vizibil la momentul vibrațiilor care determinau apelul accentuat pe alegerea între verde și roșu. Dar deciziile manipulate de frica și nervozitate au controlat situația și au respins apelul venit de la soțul ei.

Dar el, James Brown, aflat in cladirea cu ferestrele aburite de ceata tulburata, avea să caute răspunsul la o singura întrebare...Unde se afla soția lui? Printre oamenii preocupați de cazuri majore, exista o femeie, Sarah north pe numele ei. Aceasta stia mereu unde se afla Ellie, căci ele au rezolvat misterele criminale formand echipa de elita a FBI-ului. Bărbatul a început conversația pe nesimțite:

-Buna Sarah! Îmi poți spune unde se afla Ellie? spune el pe un ton nervos.

-James! Știam că va urma și acest moment!

-Acest moment? Ce ar trebui sa însemne asta?

-Ellie... A plecat pe ruta 73!

În momentul de față, încăperea a devenit o închisoare știind ca șansele de a o salva sunt minime. Dar omul iubea orbește și nimic nu avea să îl oprească. Înainte de a pleca, acesta îi rostește:

-Cum ați putut să o lăsați... Mă duc după ea... Ai grija de copil, mă voi întoarce.

-Mă voi întoarce? S-a întrebat Sara.

La plecare, ameteala din capul lui acapara orice alt gând, iar drumul lui se subția cu fiecare secundă, ajungând într-un final către vârful cuțitului.

Un alt vârf se recunoaște în partea dreapta a priveliști, un munte care atingea nori întunecați. Dar atracția se regasea când Ellie a oprit mașina la 5 metri în partea opusă, ușor în spate, lângă accidentul cutremurător dintre un camion și o mașină.

Aceasta a răsuflat aerul cald și a ieșit cu scopul de a investiga. Lanterna a fost aprinsa iar atenția desfășurată asupra farurilor camionului care încă băteau către un neant vast, unde se observa mașina inferioară distrusă ca un vis neprelucrat.

Ellie a declarat în mintea ei, faptul ca acel camion era stătea drept pe șoseaua principala. Iar pe el, avea marcat firma unei companii faimoase care se ocupă de transportul conservelor de pește.

În acel moment Sara, în mașină cu fiul lui James, încerca să dea de ea, dar fără reușită. Îngrijorată, întoarce mașina pe autostradă și ocolește casa soților creând o altă destinație.

Înapoi la mister, un lucru ciudat care a fost perfect vizibil, avea să fie asfaltul proaspăt fără urme de frânare. Fără a avea un răspuns Ellie a continuat sa descifreze cazul admirând locul șoferului. Așteptările ei erau clare, nici urmă de civilizație. Tot ce se afla acolo era mirosul de clor.

Oare sa fi fost o crima organizata? se întreba Ellie. Nimic nu avea sens, pana și-a luat inima în dinți și a cutreierat perimetrul vehiculului lovit.

Prima distingere a fost diferența pozițiilor dintre cele doua aflate în acel loc. Camionul era într-o stare aproape nouă, în timp ce mașina era poziționată la 45 de grade de botul camionului pe jumătate în afara străzi, pe pământul rece aproape de rădăcinile lungi ale unui copac. Capota era avariata iar rotile erau împotmolite într-un amestec dintre noroi și bălegar. Un alt mix sub numit ca amestecul dureros se afla în mașină, căci sângele nevinovat care evidentia scaunul negru se cuprindea până la frâna de mână. Ellie nu avea frica de aceste întâmplări din moment ce lucra pe departamentul de criminalistică. Ca agent nimic nu avea să îi creeze o stare greu de suportat dar ca mamă... Situația stătea altfel, căci în locul din spate se afla un desen cu o bufniță și o multitudine de culori întinse prin mașina. Acest lucru ia zdrobit sufletul. Cu lacrimile în ochi și fără respingeri, aceasta a luat o piatra și a zdrobit geamul cu fiecare mușchi al mâinii.

A reușit sa ia desenul cu ușurință și a observat ca se potrivea cu lanțul ei de la gat. În acel moment, claxonul tirului se aude zgomotos omorând liniștea dintr-o singură încercare. În spatele ei se afla un om, un criminal în serie cu o armă îndreptată către ea. Aceasta se întoarce, iar după imaginea sfâșietoare se vedeau două lumini puternice care fugeau din pustietate. Ellie știa ce trebuie sa facă, așa ca se opunea obligațiilor și se apropia ușor de răufăcător până a ajuns la pistol pe care la atins pentru al fixa pe propriul cap, în acel moment ia rostit:

-Haide James! Trage! În secundele care stăteau pe loc se aud niște voci care îl obligau pe om sa lase armă, venite de la Sara. James, observând aglomerația începe sa ii spuna:

-Cum ți-ai dat seama ca sunt eu!

Cu lacrimi în ochi și podul aproape să scufunde, Ellie ii afirma:

-Nu mi-ai spus niciodată că mă iubești și nici nu o vei face vreodată! Lanțul pe care mi-l l-ai dat a fost un semn de adio, așai?!

-Mereu te-am admirat pentru... ! Dar James nu apucă sa își răsufle cuvintele căci Ellie adaugă:

-James brown, ești arestat pentru tentativă de omor!

Sara aleargă și îi oferă o îmbrățișare lui Ellie ca mai apoi sa pună cătușele criminalului. Aceasta a venit la momentul potrivit, știind ca iubirea oarba, nu se referea la dragostea eternă, ci la gelozia care se scurgea prin venele lui. Din mașină iese și un suflet mai mic, copilul ei, care a îmbrățișat-o. Acesta se uita la tatăl lui dar Ellie ia promis ca totul este în regulă. O ultima plimbare prin ochii lui a fost de ajuns pentru a încheia povestea... Și exact așa a fost... Totul s-a terminat cu un final fericit pentru Ellie, pana la următorul mister evident!