Fiica pierduta a lunii

Partea a II-a

-Ce? Cine naiba-i Daeris? Ce s-a intamplat, nu inteleg nimic, ce-am vazut?

            Eram total confuza, totul parea sa mi se invarta in cap. Fete, locuri, scene oribile si mai era si numele ala care nu-mi dadea pace.

-Stai, ai vazut si tu? Credeam ca am luat-o razna.

            Era prentru prima data dupa tot incidentul cand baiatul inca fara nume vorbea. Si exact cum ma asteptasem, nu eram singura care a vazut...ce-o fi fost aia.

-Ce s-a intamplat? Cine erau toti oamenii aia? Cine-i Daeris si de ce numele ei imi tot suna in cap?

-Oh, Daeris, stiam eu ca tu esti! Am stiut asta te cand te-am vazut prima data!

-Kate, ai de gand sa-mi explicit ceva, cat sa pricep si eu despre ce vorbesti?

-Dar credeam ca ti-ai amintit. L-ai strigat pe Argos si m-am gandit...

-Nu stiu cine-I Argos, nu stiu cine-i Daeris, nu inteleg nimic! Deja incepusem sa zbier la ea, pentru ca parea atat de calma si pentru ca nu voia sa-mi explice nimic, desi se vedea ca ea era singura care chiar avea o idee clara.

-Si eu as fi recunoscator pentru o explicate, l-am auzit pe bietul baiat din spatele meu.

-Stai putin? De ce inca imi spui Kate? Nu ma recunosti?

-Incep sa cred ca iti bati joc de noi. Nu stiu daca e vreo farsa elaborata, nu stiu daca mi-ai strecurat ceva in bautura si nu stiu daca tipul asta de langa mine e platit de tine, dar vreau sa incetezi in secunda de fata.

-Poate o sa ma recunosti asa.

            Acum nu mai era doar vocea care se schimbase, era intreaga ei infatisare. La o singura fluturare a mainii Kate a disparut si a lasat in urma o persoana complet necunoscuta. Sau cel putin asta imi doream sa cred. Era ciudat, dar tot corpul meu parea sa reactioneze la ea. Undeva adanc, stiam ca o cunosc. O vazusem de altfel si in templu. Incercam sa-i asociez un nume, dar nu-mi venea nimic in minte.

Daca mi se paruse ca Kate era frumoasa, fiinta care statea in fata mea era la un cu totul alt nivel. Parul lung ii ajungea acum pana la coapse, iar auriul atat de deschis se prefacuse intr-un negru cum nu credeam ca exista. Ochii erau aurii, precum cei de pisica si ma priveau plini de speranta. Era mai inalta decat mine si rochia lunga si alba ii lasa la vedere bratele subtiri si pielea alba. Tivul rochiei descoperea niste piciare micute si goale, care pareau cumva ca plutesc deasupra pamantului. Era atat de stranie si totusi atat de frumoasa incat nu stiai daca sa fugi sau sa te lasi purtat de farmecele ei. Eram complet fascinata, intrucat fiecare celula din corpul meu imi striga ca nu e niciun pericol.

-Te cunosc, oarecum. Simt ca te cunosc, dar mai mult nu pot spune, imi pare rau.

            Am regretat de cum am terminat de spus ultimul cuvant. Toata speranta disparuse de pe chipul ei frumos, lasand in urma o suferinta pura. Nu voiam s-o fac sa sufere. Era ciudat, dar chiar voiam s-o vad zambind. Trebuia sa fiu speriata si eram constienta de asta. Ar fi trebuit sa fug mancand pamantul si sa incerc sa-l tarasc si pe baiatul care ramasese din nou fara grai.

-Numele Allara iti spune ceva? a intrebat ea cu o voce ce incerca sa mascheze tristetea care inca era evidenta pe fata ei.

            Allara...Allara... e ceva cu numele asta. E acolo, stiu ca e, dar nu-l pot atinge. E de parca tot ce trebuie sa stiu e chiar in fata mea, dar in acelasi timp ne separa un perete de sticla. Eram atat de frustrata, toata viata mea incepuse sa se intoarca cu susul in jos.

-Imi pare rau...Chiar nu stiu.

            Cred ca ar fi aratat mai bine daca as fi plesnit-o. Parea gata sa planga. In momentul de fata chiar nu mai putea speria pe nimeni. Parea o simpla fata abandonata in mijlocul necunoscutilor.

-E in regula, o sa facem pasi mici. Probabil iti vei aminti treptat. Si daca nu, ma descurc eu. Sigur pot ajuta. Acum ca stiu sigur ca tu esti n-o sa ma dau batuta prea usor.

-Imi explica si mie cineva ce se intampla aici? Cine sunteti? Despre cine vorbiti? De unde ai aparut tu si unde s-a dus fata blonda? bietul de el parea la limita nebuniei; chiar imi parea rau de el.

-Cum te numesti? l-am intrebat, pentru ca ma saturasem sa-i tot spun "baiatul fara nume"

-Alexander, dar nu asta-i problema aici. Vreau niste raspunsuri si le vreau acum. Deja nu mai e amuzant.

-Kate...Allara, m-am corectat repede, vazand ca nu o ajutam prea mult folosind numele celei care pana acum jumatate de ora imi era cea mai buna prietena, chiar cred ca am avea nevoie de niste explicatii.

-Si cred ca este de datoria mea sa vi le dau. Deci, povestea e foarte lunga si am nevoie sa-mi promiteti ca veti avea incredere in mine si ca veti pastra secretul. Nu vreau ca vreunul dintre voi sa inceapa sa tipe si sa atraga atentia sau sa se apuce sa spuna in gura mare tot ce o sa auziti acum. Nu v-ar crede nimeni si pe langa asta, totul ar fi in defavoarea voastra pentru ca ati putea spune persoanei nepotrivite si viata voastra ar fi pusa sub semnul intrebarii.

-Poftim? Ne ameninti cumva? a intrebat Alexander parand ca incepe sa schimbe confuzia pe furie.

-Nicidecum. Nu eu sunt cea de care trebuie sa va temeti. Eu va sunt prietena si am de gand sa va ajut cu tot ce-mi sta in putinta, dar pentru asta am nevoie de cooperarea vostra. De acord?

-De cine trebuie sa ne temem? am sarit eu repede cu gura inainte; stiam ca ar fi trebuit doar sa dau din cap si sa o las sa-si inceapa povestea, ceea ce ar fi fost probabil si cel mai intelept lucru de facut, dar curiozitatea mea era de nestapanit.

-Nu puteti pur si simplu sa ma lasati sa spun totul de la inceput si apoi va raspund la restul intrebarilor?

            Ma miram ca inca isi pastra calmul. Nici macar eu nu m-as fi putut abtine din a-mi da o replica taioasa, asa ca am decis sa nu mai intind mult coarda si o aprob, asa cum facuse si Alexander inainte ca eu sa duc chestionarul mai departe. I-am facut semn sa inceapa.

-Cred ca ar fi mai normal daca ne-am asigura ca nimeni nu vede nimic ciudat daca trece pe aici, chiar daca sansele sunt mici.

            A mai facut o data semnul cu mana si Kate statea din nou in fata noastra.

-Povestea noastra incepe acum multa vreme, cam cu un mileniu in urma....