Cui nu ii plac poveștile cu vampiri ?!?! Eu sunt una din fanele lor. Dar...ce se întâmplă când povestile tale atât de interesante și capivante, unde vampirii există și toată nebunia te ține în suspans, daca viata ta capăta brusc, tot suspansul din povesti ? Ei bine nu e chiar așa plăcut.
Bună, eu sunt Sarah si aceasta este povestea mea. Dacă tot vă doriti o viata ca in cărți...poate după această poveste o să vă răzgândiți.
Eu sunt o elevă simplă, genul tocilarelor invizibile pentru toți. Mă numesc Sarah
Jons, am 17ani si sunt cea mai bună elevă din liceu. Midway este orașul în care m-am născut și la prima vedere o să spuneți că este un oraș normal. Oameni într-o continuă mișcare, magazine, baruri, cluburi, pline de adolescenți ce vor să se distreze. Așa am crezut si eu, până să sosească niște străini...
*
Vara era pe sfarsite si scoala ma astepta. Eram foarte incantata caci in sfarsit ma voi intoarce la scoala si voi putea sa invat lucruri noi.
In ultimele doua saptamani de vacanta vroiam doar sa ma bucur de ultimele raze ale soarelui. Ma aflam pe terasa si priveam culorile atat de vi ale gradinii scaldate in razele soarelui. Era atata liniste si atata frumusete iar eu ma simteam ca in transa, privind pierduta peisajul din fata mea. Telefonul suna si ma desprinse din hipnoza naturi. Priveam, parca pierduta la ecranul telefonului si fara sa imi dau seama am raspuns.
-Buna! Spuse o voce linistita si vioaie de fata.
-Buna Maia. Ce faci ?
-Bine, m-am întors din vacanta si ma gandeam sa iesim la un suc. Imi e foarte dor de tine si vreau sa mai povestim.
-Bine. Pe la sase e OK ?
-Sigur.e perfect! Vin sa te i-au eu.
Si inchise telefonul fara sa mai apuc sa raspund ceva. Maia era prietena mea, chiar daca e greu de crezut, Maia e o tipa mult mai populara de cat mine. Face parte din comitelul elevilor si participa la foarte multe activitati ale scolii. Dar o plac mult si ne intelegem bine si poate e singura persoana din lume care ma intelege.
Nici eu nu stiu cum de suntem prietene.
In fine, am urcat in camera, m-am schimbat intr-o pereche de blugi albastri, simpli si un tricou alb fara imprimeuri. Mi-am prins parul intr-o coada si eram aproape gata cand suna soneria la usa. M-am grabit sa deschid in timp ce imi incaltam tenesii, si iata-mi prietena. Inalta, cu tenul alb si ochi caprui si migdalati, cu parul lung, castaniu, lasat pe spate in bucle mari. Era atat de stralucitoare, intr-o roche crem, pana la genunghi si stransa la mijloc cu o curea alba, subtire. Imi zambi larg si ma imbratisa cu o caldura sincera.
-Esti superba! Ai mai crescut ? Ce mai faci ? Mi-a fost atat de dor de tine. Unde mergem ?
-Multumesc. Si mie mi-a fost dor de tine.
I-am sus eu si m-am desprins usor din stransoarea imbratisarii ei, privind-o amuzata.
-Se pare ca te-ai distrat vara asta. Esti foarte bine dispusa.
-Desigur, spuse Maia. Doar ma stii.
Am inchis usa si am plecat amandoua spre cafenea, in timp ce Maia isi povestea cu atata incantare si pasiune toate intamplarile. Eu o ascultam cuminte si radeam la glumele si intamplarile amuzante. Ajunse in cafenea, ne-am asezat la o masa intr-un colt umbrit, singuratic, departe de curiosi, caci mie nu imi placea sa fiu in centrul atentiei si Maia respecta cu strictete dorinta mea. Nu stiu cat era ceasul sau cat statusem la povesti, dar soarele era la asfintit si disparea tot mai mult. In cafenea intrara doi barbati si o femeie, sobri, imbracati in pelerine lungi si s-au asezat la masa de vizavi, lasand pelerinele jos. Primul barbat era inalt si bine facut, cu ochii negri si parul ciufulit. Privea cercetator in cafenea si cand dadu cu ochii de mine se incrunta. Am simtit un fior de panica si mi-am intors privirea in pamant, rusinata. Celalat barbat era la fel de inalt, dar mai slab si cu ochii de un caprui spalacit. Amandoi erau imbracati in pantaloni la dunga, negri si sacouri asortate. Femeia avea un aer arogant si feroce. Era inalta si subtire, cu forme bine definite si zulufi castani cazandu-i pe spate. Avea ochii de un caprui ciudat. Era imbracata intr-o roche neagra, pana in pamant si cizme cu tocuri inalte. Ii priveam fascinata, dar cu atentie, caci nu doream sa fiu vazuta. Imi inspirau putina teama dar si curiozitate. Maia inca vorbea si nu le lua seama noilor veniti, dar eu da. Aveau ceva interesant.
Mi-am continuat discutiile cu Maia, tragand din cand in cand cu ochiul la cei trei.
-Sarah! La cine te tot uiti ? intreaba Maia privind in spatele ei.
-Ce ? La nimeni... Cine sunt ei ?aratand spre cei trei oameni.
-Nu prea stiu. Sunt nou veniti in oras. Am auzit ca s-au mutat pe strada Lott. Pe ea o cheama Annelize si a venit din Paris cu afaceri.
Eram uimita. Interesul meu crestea față de acele persoane si nu intelegeam de ce.
-Hai sa plecam. Sunt foarte obosita, dar ce ai zice sa mergem maine intr-un club ? Stiu ca nu e locul tau preferat, dar hai sa ne distram si noi putin.spuse Maia.
-Sigur. am spus eu rapid, dar negandind cuvintele cu adevarat.
-Perfect! Vin maine la tine sa te ajut cu ținuta.
-Stai, ce ? Nu, Maia. Ce tinuta ? Ce club ? am strigat eu panicata, abia realizand ce spusesem.
Maia incepu sa rada, ma lua de mana si ma trase dupa ea. Pana acasa se tot ruga de mine sa merg cu ea, iar eu, cedasem intr-un final, acceptand mica ei propunere.
