Pe vremea lui Ștefan cel Mare

Cotae și Gogoașă

Și astfel am aflat ce ușor se tratează reuma : e destul să aduci vorba despre muncă si reuma dispare ca luată cu mâna.

Hărmălaia din stradă continua , așa că mă îndrept într-acolo să văd despre ce e vorba.

Scandalul era lângă crâșma jidanului Moses.

Întreb pe un popă ce se afla printre ceilalți gură cască :

- Bună ziua , Sfinția Ta. Ce se întâmplă aici de e așa larmă ?

- Domnul cu tine , fiule. Eram înăuntru la o masă cu o oală cu vin în față și tocmai mă pregăteam să aduc la îndeplinire porunca Mântuitorului , când mai mulți mușterii au început să facă tărăboi , zicând că ceea ce vinde Moses e poșircă amestecată cu apă .

- Și chiar așa este?

- Eu nu știu , fiule.  Domnul e mare și căile Lui sunt misterioase.

-Și pentru atâta lucru , așa tărăboi ?

- Asta nu e tot , fiule. Mușterii mai ziceau că Moses umflă fără rușine sumele trecute la catastif în dreptul fiecărui mușteriu !

- Atunci cam au dreptate oamenii și nu m-aș mira dacă într-o bună zi oamenii o să le dea un șut zdravăn în dos la toți jidanii din țara asta.

-Uite-i pe cei doi mușterii care au început scandalul. Stați așa , oameni buni , domnul acesta a întrebat ce e cu tărăboiul ăsta. Poate ați putea voi să-l lămuriți mai bine.

Cei doi semănau , dacă nu la statură , măcar la haine . Acestea cunoscuseră odinioară și zile mai bune. Cât despre încălțări , oricine ar fi putut fără sminteală să jure cu mâna pe Biblie , că sunt surori gemene. Tălpile desprinse de restul cizmelor se căscau amenințătoare în partea din față și dacă multe vietăți mici care mișunau prin iarbă au scăpat neânghițite de cizmele celor doi , asta se datorește doar sforilor trainice de cânepă care țineau legate împreună fiecare talpă cu cizma ei.

- Ei, ce a fost cu scandalul de la Moser ?

- O nimica toată , Domnia ta. Moser nu vroia să ne aducă oala cu vin pe care am cerut-o , pe motiv că nu avem sunători să-l plătim.

-Și aveați?

- Aveam nevoie de sunători . Mare nevoie !

- Înseamnă că vedeți cam rar sunători în pungă.

- Ce e drept, e drept , Domnia ta. Așa de rar îi vedem ,ca pe Sfintele Moaște !

-Și din ce trăiți atunci ?

-Vedeți, noi suntem oameni cu suflet bun. Domnul , de acolo de sus , vede ce oameni buni suntem și atunci poruncește animalelor din drumul nostru să se țină după noi pentru a ne asigura mâncarea. Azi o gaină , în altă zi un curcan sau o rață , câteodată chiar și un purcel. ...  Dar oamenii din ziua de azi sunt răi si fără credintă. Nu vor să creadă că Domnul a poruncit orătăniilor să vină cu noi . Din cauza asta , de multe ori abia am scăpat cu fuga.

-Si cum vă numiți ?

-Mie imi zice Cotae , iar cel de colo e Gogoașă. Am fi vrut să avem și noi niște nume mai acătări , ca de pildă Înălțimea Sa Cotae sau Înălțimea Sa Gogoașă. Dar pesemne popa a fost cam afumat și a uitat să ne ceară părerea înainte să ne azvârle în apă la botez.

-Și nu ați vrea să câștigați niște sunători?

-Cum să nu , Domnia ta ? Mai încape vorbă?

-Poate vă găsesc de lucru la curtea Măriei Sale Ștefan.

-Și ce o să facem acolo? Poate e nevoie de ajutor la bucătărie ...   Știu să fac niște mâncăruri ....   Și colegul Gogoașă știe să numere . Poate ar fi un loc la visterie...

-Eu mă gândeam mai degrabă că ați fi mai potriviți în oastea Măriei Sale.

-A!  Și noi am vrea să luptăm cu dușmanii țării , dar știți , din păcate noi suntem tare bolnavi și doctorul ne-a interzis orice efort.

-Și ce boală aveți? E vorba de reumă , cumva ?

-Chiar așa , reumă avem ! zise pe negândite Gogoașă .

-Și din cauza asta nu putem să lucrăm nicăieri , oricât am vrea noi!  se amestecă și Cotae.